Decizia CCR nr. 354/2024Punctul 5

5. În motivarea excepției de neconstituționalitate se susține, în esență, că prevederile criticate sunt neconstituționale, întrucât, în ceea ce privește interpretarea aplicării dispozițiilor art. 458 alin. (4) din Codul fiscal, chiar și în măsura în care la momentul emiterii deciziei de impunere contribuabilul a depus raportul de evaluare a clădirii, cu toate că raportul nu a fost depus la primul termen de plată din anul de referință, aceasta este contrară principiului egalității și al așezării juste a sarcinilor fiscale. Potrivit art. 13 din Codul de procedură fiscală, interpretarea reglementărilor fiscale trebuie să respecte voința legiuitorului așa cum este exprimată în lege, iar dacă aceasta nu reiese clar din textul legii, trebuie să se țină seama de scopul emiterii normei respective ce rezultă din documentele care însoțesc actul normativ în discuție. Or, rațiunea instituirii cotei majorate de impozit prevăzute la art. 458 alin. (4) din Legea nr. 227/2015 este aceea, pe de o parte, de a sancționa pasivitatea contribuabilului care până la momentul emiterii deciziei de impunere nu a depus raportul de evaluare a clădirii și, pe de altă parte, de a oferi organelor fiscale un barem unitar de aplicare a impozitelor. Prin urmare, textul criticat este constituțional numai în măsura în care, la momentul emiterii deciziei de impunere, organul fiscal nu deține datele necesare calculării impozitului conform art. 458 alin. (1) din Codul fiscal. ...