Decizia CCR nr. 354/2024Punctul 15

15. Față de această împrejurare, Curtea reține că prin critica de neconstituționalitate, în realitate, este vizat termenul până la care trebuie depus raportul de evaluare a clădirilor și se urmărește ca normele supuse controlului de constituționalitate, în coroborare cu cele la care fac trimitere, să primească o interpretare pe care să o realizeze instanța de contencios constituțional, interpretare care, practic, să conducă la o modificare și o completare a acestora în sensul dorit de autorii excepției de neconstituționalitate, adică organele fiscale să nu țină cont de termenele scadente pentru plata creanțelor și pentru depunerea raportului de evaluare, în situația în care acesta este depus ulterior datei prevăzute de lege, dar calculul impozitului să fie efectuat ca și când ar fi îndeplinite cerințele legii. Or, Curtea constată că asemenea critici nu intră în competența de soluționare a instanței de contencios constituțional, deoarece, potrivit art. 2 alin. (3) din Legea nr. 47/1992, Curtea „se pronunță numai asupra constituționalității actelor cu privire la care a fost sesizată, fără a putea modifica sau completa prevederile supuse controlului“, întrucât singura autoritate legiuitoare a țării este Parlamentul, astfel cum dispune art. 61 alin. (1) din Constituție. Prin urmare, excepția de neconstituționalitate urmează să fie respinsă ca inadmisibilă. ...