Decizia CCR nr. 148/2025Punctul 6

6. Deliberând asupra cererilor formulate de către autorul excepției, în temeiul dispozițiilor art. 1 și 55 din Legea nr. 47/1992, coroborate cu dispozițiile art. 142 din Codul de procedură civilă, Curtea respinge cererile de recuzare, strămutare și suspendare a cauzei, ca inadmisibile, având în vedere că în procedura din fața instanței de contencios constituțional nu sunt permise recuzarea judecătorilor Curții Constituționale și suspendarea cauzei, iar Curtea Constituțională este unica autoritate de jurisdicție constituțională din România. În ceea ce privește solicitarea autorului excepției de a extinde obiectul excepției de neconstituționalitate, Curtea constată că aceasta nu poate fi primită, întrucât, potrivit art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, „Curtea Constituțională decide asupra excepțiilor ridicate în fața instanțelor judecătorești (...)“, iar alin. (4) al aceluiași articol prevede că „Sesizarea Curții Constituționale se dispune de către instanța în fața căreia s-a ridicat excepția de neconstituționalitate, printr-o încheiere care va cuprinde punctele de vedere ale părților, opinia instanței asupra excepției, și va fi însoțită de dovezile depuse de părți (...)“. Cadrul procesual specific al excepției de neconstituționalitate este cel fixat prin actul de sesizare a Curții Constituționale de către instanța de judecată în fața căreia a fost invocată excepția. Prin urmare, în fața Curții Constituționale obiectul excepției nu poate fi altul decât cel stabilit prin încheierea de sesizare. O extindere a acestuia, ca urmare a admiterii cererii făcute în fața Curții de către o parte, excedează cadrului stabilit prin Legea nr. 47/1992. Așa fiind, Curtea se va pronunța asupra excepției de neconstituționalitate astfel cum aceasta a fost formulată în fața instanței de judecată. ...