Decizia CCR nr. 145/2025Punctul 20

20. De asemenea, instanța europeană a reținut că, în fapt, caracterul „adecvat“ al asistenței medicale impune ca autoritățile să se asigure că se ține o evidență detaliată cu privire la starea de sănătate a deținutului și la tratamentul acestuia în timpul detenției (Hotărârea din 26 octombrie 2006, pronunțată în Cauza Hudobin împotriva Rusiei, paragraful 83), că diagnosticul și asistența medicală sunt prompte și corecte (Hotărârea din 28 martie 2006, pronunțată în Cauza Melnik împotriva Ucrainei, paragrafele 104-106) și, în cazul în care acest lucru este necesar din cauza naturii unei afecțiuni medicale, supravegherea este periodică și sistematică și implică o strategie terapeutică cuprinzătoare menită să trateze în mod adecvat problemele de sănătate ale deținutului ori să prevină agravarea acestora (Hotărârea din 27 noiembrie 2014, pronunțată în Cauza Amirov împotriva Rusiei, paragraful 93). De asemenea, cu privire la caracterul „adecvat“ al tratamentului medical acordat în penitenciar, instanța de la Strasbourg a statuat că tratamentul medical acordat în penitenciar trebuie să fie la un nivel comparabil cu cel al tratamentului medical din afara penitenciarului, însă nu implică dreptul la același nivel de tratament medical care este disponibil în cele mai bune unități medicale din afara penitenciarelor (Hotărârea din 23 martie 2016, pronunțată în Cauza Blokhin împotriva Rusiei, paragraful 137; Hotărârea din 7 februarie 2012, pronunțată în Cauza Cara-Damiani împotriva Italiei, paragraful 66). În ceea ce privește recomandările medicale obținute pe baza unei opinii medicale de specialitate independente/suplimentare, Curtea Europeană a statuat că trebuie respectat și trebuie demonstrat că deținutului i s-a administrat tratamentul corespunzător bolii (bolilor) diagnosticate (Hotărârea din 7 noiembrie 2006, pronunțată în Cauza Holomiov împotriva Moldovei, paragraful 117, și Hotărârea din 1 septembrie 2016, pronunțată în Cauza Wenner împotriva Germaniei, paragraful 57). ...