Decizia CCR nr. 145/2025Punctul 19

19. Astfel, în jurisprudența sa, instanța de la Strasbourg a statuat că persoanele private de libertate se află într-o situație vulnerabilă și că autoritățile au îndatorirea să le protejeze (în acest sens fiind Hotărârea din 31 ianuarie 2019, pronunțată în Cauza Rooman împotriva Belgiei, paragraful 143). Totodată, instanța europeană a reținut că statul are îndatorirea să le ofere persoanelor private de libertate asistența medicală necesară (în acest sens fiind Hotărârea din 26 octombrie 2000, pronunțată în Cauza Kudla împotriva Poloniei, paragraful 94; Hotărârea din 10 martie 2009, pronunțată în Cauza Paladi împotriva Moldovei, paragraful 71, Hotărârea din 23 martie 2016, pronunțată în Cauza Blokhin împotriva Rusiei, paragraful 136, Hotărârea din 2 octombrie 2018, pronunțată în Cauza Krivolapov împotriva Ucrainei, paragraful 76). Curtea și-a rezervat suficientă flexibilitate în definirea nivelului necesar de asistență medicală, hotărând de la caz la caz, atât timp cât nivelul este „compatibil cu demnitatea umană“ a unui deținut, luând în considerare „cerințele practice ale privării de libertate“ (Hotărârea din 23 martie 2016, pronunțată în Cauza Blokhin împotriva Rusiei, paragraful 138; Hotărârea din 22 decembrie 2008, pronunțată în Cauza Aleksanian împotriva Rusiei, paragraful 140; Hotărârea din 23 iulie 2015, pronunțată în Cauza Patranin împotriva Rusiei, paragraful 69). ...