Decizia CCR nr. 200/2013Paragraful 20

În subsidiar se mai arată faptul că norma legală în discuţie reprezintă o aplicabilitate a standardelor europene în materia asistenţei medicale a persoanelor private de libertate, astfel cum acestea sunt prevăzute de Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, jurisprudenţa Curţii de la Strasbourg şi de Recomandarea Comitetului de Miniştri a Consiliului Europei referitoare la Regulile Penitenciare Europene - Rec. (2006) 2. Astfel, toate aceste prevederi recunosc dreptul persoanelor de a beneficia de asistenţă medicală, indiferent dacă acestea şi-au provocat sau nu boala, deţinuţii bolnavi care necesită tratament special vor fi transferaţi în instituţii specializate sau în spitale civile, dacă acest gen de îngrijiri medicale nu se acordă în penitenciar. Deducerea sau nu a perioadei de spitalizare nu este de natură să încalce principiile constituţionale ori prevederile Convenţiei pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, deoarece pedeapsa care trebuie executată este cea stabilită de instanţă, legiuitorul acordând un beneficiu, din raţiuni umanitare, pentru persoanele care nu şi-au provocat boala, în sensul deducerii perioadei de spitalizare.