Decizia CCR nr. 200/2013Paragraful 19

Guvernul apreciază că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată, deoarece posibilitatea includerii în durata pedepsei a perioadei de timp pe care deţinutul o petrece în spital a fost dictată de raţiuni de umanitate, deşi nu se poate susţine că în tot acest timp condamnatul se află supus influenţei pedepsei, cu atât mai mult cu cât nu este supus nici regimului obişnuit al executării pedepsei. Excepţia de la acest principiu - ipoteza în care deţinutul şi-a provocat în mod voit boala - este justificată, în general, de faptul că persoana privată de libertate îşi provoacă o boală pentru a se sustrage regimului de executare a pedepsei şi a profita de regimul de spitalizare. Timpul petrecut în spital în aceste condiţii nu se socoteşte în durata pedepsei, care se suspendă în acest interval, continuând apoi la ieşirea condamnatului din spital. Aplicarea acestui text are, de altfel, şi un puternic efect preventiv faţă de persoanele care şi-ar dori luarea în considerare a perioadei de spitalizare pentru eludarea aplicării legii.