Decizia CCR nr. 200/2013Paragraful 29

Referitor la fondul excepţiei, Curtea constată că textul legal contestat dispune cu privire la durata unei pedepse care a fost stabilită printr-o hotărâre judecătorească, neputând fi pusă în discuţie, în acest caz, o altă modalitate de privare de libertate. Drept urmare, din raţiuni de umanitate, precum şi din raţiuni ce ţin de obligaţia statului de a ocroti sănătatea, ori de câte ori un condamnat, aflat în executarea pedepsei, se află bolnav în spital, perioada de internare intră în calculul duratei acesteia. Aceasta este o excepţie de la regula potrivit căreia pedeapsa închisorii sau a detenţiunii pe viaţă se execută în locuri anume stabilite, denumite penitenciare, şi nicidecum în unităţi spitaliceşti.