Decizia CCR nr. 200/2013Paragraful 11

Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele acordă din nou cuvântul reprezentantului autorului excepţiei, care susţine că prevederile legale criticate sunt neconstituţionale, deoarece sintagma "afară de cazul în care şi-a provocat în mod voit boala" instituie o privare ilicită de libertate, depăşind limitele hotărârii judecătoreşti de condamnare care a legitimat-o. În acest fel un condamnat care şi-a provocat voit o boală urmează a fi tratat într-un spital civil sub pază, cu toate că această perioadă nu i se va lua în calculul pedepsei. De exemplu, în cazul unei pedepse de 5 ani cu executare stabilită printr-o hotărâre judecătorească de condamnare, un condamnat care şi-a provocat o boală ce necesită 3 luni de spitalizare va executa un total de 5 ani şi 3 luni, depăşind astfel, în dezacord cu art. 5 paragraful 1 lit. a) din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, limitele condamnării care a legitimat privarea de libertate. În opinia sa, reglementarea criticată vizează mai mult o problemă de filozofie a drepturilor omului referitoare la teoria "mâinilor curate". Astfel, şi cel mai odios criminal care are mâinile pătate de sânge beneficiază şi trebuie să beneficieze de drepturi.