Decizia CCR nr. 154/2025Punctul 14

14. În ceea ce privește critica de neconstituționalitate adusă prevederilor art. 7 alin. (2) și (3) , ale art. 23 și ale art. 25 din legea supusă controlului de constituționalitate, prin raportare la dispozițiile art. 1 alin. (3) și ale art. 2 din Constituție, se susține că transferul de autoritate este utilizat în mod uzual, în cadrul NATO, în executarea misiunilor specifice în cadru aliat sau de coaliție. Procedura transferului de autoritate este reglementată în legislația românească încă din anul 2011, în Legea nr. 121/2011 privind participarea forțelor armate la misiuni și operații în afara teritoriului statului român. Art. 11 din actul normativ amintit anterior definește în mod similar transferul de autoritate către un comandant străin sau român, însă stabilește această procedură ca fiind aplicabilă doar în misiuni și operații multinaționale desfășurate în afara teritoriului României. Se reține că această limitare geografică era justificată de realitățile mediului de securitate ale vremurilor la care a fost adoptată legea, iar pentru adaptarea la noile realități este necesar un cadru juridic prin care să se poată asigura principiul comenzii unice în orice situație în care s-ar planifica și executa misiuni specifice pentru controlul utilizării spațiului aerian național în cadrul Sistemului Integrat de Apărare Aeriană și Antirachetă NATO sau în cadrul unor coaliții. ...