Decizia CCR nr. 154/2025Punctul 18

18. În ceea ce privește critica de neconstituționalitate adusă de autorii sesizării cu referire la pretinsa încălcare a prevederilor constituționale ale art. 16 alin. (3) teza întâi și ale art. 54 alin. (1) și (2) , în punctul de vedere se susține că, în ceea ce privește condiția deținerii cetățeniei române pentru funcțiile militare, aceasta este circumscrisă ocupării efective a acestora, și nu exercitării pe o perioadă determinată de acțiuni desfășurate în baza unui plan aprobat, aplicabile în cazul deteriorării mediului de securitate internațional sau regional, atunci când există riscuri și amenințări la adresa statului român, așa cum legea dedusă controlului de constituționalitate dispune. Noțiunea de ocupare a funcției militare este dezvoltată la nivel infraconstituțional, potrivit prevederilor art. 4 din Legea nr. 80/1995 privind statutul cadrelor militare, prin definirea situațiilor în care se pot regăsi cadrele militare: acestea se pot afla în activitate, „când ocupă o funcție militară“, ori pot fi în rezervă, „când nu ocupă o funcție militară“, dar întrunesc condițiile prevăzute de lege pentru a fi chemate să îndeplinească serviciul militar, sau în retragere, când nu mai pot fi chemate pentru îndeplinirea serviciului militar. Prin urmare, se arată că argumentele prezentate de autorii obiecției de neconstituționalitate nu sunt relevante în speță, întrucât nu au în vedere scopul adoptării actului normativ criticat. Totodată, se apreciază că legea criticată conține suficiente garanții în vederea executării controlului utilizării spațiului aerian național cu respectarea legislației României și a tratatelor internaționale la care România este parte. ...