Decizia ÎCCJ nr. 10/2018 (HP)Punctul X

X. Punctul de vedere exprimat de Direcția legislație, studii, documentare și informatică juridică din cadrul Înaltei Curți de Casație și Justiție Cu privire la chestiunea de drept s-a apreciat că procurarea de produse susceptibile de a avea efecte psihoactive constituie o „operațiune cu produse“ și intră sub incidența dispozițiilor art. 16 alin. (1) din Legea nr. 194/2011 privind combaterea operațiunilor cu produse susceptibile de a avea efecte psihoactive, altele decât cele prevăzute de acte normative în vigoare, în ipoteza în care este efectuată ca activitate de natura „importului, exportului ori intermedierii de produse“. Procurarea de produse susceptibile de a avea efecte psihoactive de către consumatorul final, efectuată ca acțiune inerentă deținerii de produse pentru consum propriu, nu intră sub incidența dispozițiilor art. 16 alin. (1) din Legea nr. 194/2011 privind combaterea operațiunilor cu produse susceptibile de a avea efecte psihoactive, altele decât cele prevăzute de acte normative în vigoare. În susținerea acestei opinii au fost aduse următoarele argumente: În cuprinsul dispozițiilor art. 2 lit. b) și ale art. 16 alin. (1) din Legea nr. 194/2011 privind combaterea operațiunilor cu produse susceptibile de a avea efecte psihoactive, altele decât cele prevăzute de acte normative în vigoare, s-a arătat că există trei elemente care conduc la concluzia că procurarea de către consumatorul final, efectuată ca acțiune premergătoare deținerii de produse pentru consum propriu, nu se include în sfera de aplicare a normei de incriminare prevăzute în art. 16 alin. (1) din lege. Un prim element este reprezentat de poziționarea „procurării“ în cuprinsul dispozițiilor art. 2 lit. b) din Legea nr. 194/2011 privind combaterea operațiunilor cu produse susceptibile de a avea efecte psihoactive, altele decât cele prevăzute de acte normative în vigoare, într-o succesiune de activități anterioare procurării de produse de către consumator. În acest sens se remarcă faptul că „procurarea“ este poziționată anterior operațiunilor de „ambalare, transport, stocare-depozitare“, operațiuni care conturează o succesiune de activități efectuate anterior acțiunii consumatorului final. Operațiunile poziționate anterior „procurării“ și subsecvent „procurării“ nu constituie activități efectuate de către consumator, ci de către persoana fizică sau juridică, subiect activ al infracțiunii, care face posibil consumul de produse susceptibile de a avea efecte psihoactive. Un al doilea element este reprezentat de formularea părții finale a dispozițiilor art. 2 lit. b) din Legea nr. 194/2011 privind combaterea operațiunilor cu produse susceptibile de a avea efecte psihoactive, altele decât cele prevăzute de acte normative în vigoare, care se referă la „orice altă activitate“ de „import, export ori intermediere de produse“, formulare din care rezultă că „procurarea“ ar avea natura unei activități de import, export sau intermediere de produse și s-ar integra în gama activităților de tipul importului, exportului ori intermedierii, care „alimentează“„ consumul de produse susceptibile de a avea efecte psihoactive. Un al treilea element este reprezentat de cerința ca fapta să fie săvârșită de către subiectul activ fără a deține autorizația eliberată în condițiile legii, cerință stabilită în cuprinsul normei de incriminare prevăzute în art. 16 alin. (1) din Legea nr. 194/2011 privind combaterea operațiunilor cu produse susceptibile de a avea efecte psihoactive, altele decât cele prevăzute de acte normative în vigoare. Astfel, potrivit normei de incriminare cuprinse în art. 16 alin. (1) din Legea nr. 194/2011 privind combaterea operațiunilor cu produse susceptibile de a avea efecte psihoactive, altele decât cele prevăzute de acte normative în vigoare, efectuarea de operațiuni cu produse susceptibile de a avea efecte psihoactive constituie infracțiune, în ipoteza în care fapta este săvârșită de către subiectul activ „fără a deține autorizația eliberată în condițiile prezentei legi“, eludând procedura de autorizare. Legea nr. 194/2011 privind combaterea operațiunilor cu produse susceptibile de a avea efecte psihoactive, altele decât cele prevăzute de acte normative în vigoare, reglementează în capitolul II autorizarea operațiunilor cu produse susceptibile de a avea efecte psihoactive, în cuprinsul dispozițiilor art. 3-12. Din întreaga economie a capitolului II, din cuprinsul dispozițiilor art. 3-12, precum și din modul în care este concepută autorizarea (atât în Legea nr. 194/2011, cât și în Ordinul ministrului sănătății, al ministrului administrației și internelor și al președintelui Autorității Naționale Sanitare Veterinare și pentru Siguranța Alimentelor nr. 398/103/40/2012 privind aprobarea Procedurii de autorizare a operațiunilor cu produse susceptibile de a avea efecte psihoactive, altele decât cele prevăzute de acte normative în vigoare, și a cuantumului tarifelor de autorizare și evaluare, rezultă că destinatarul normelor în materia procedurii de autorizare este persoana care efectuează operațiunea de procurare, ca operațiune de intermediere de produse către un consumator final sau ca operațiune situată pe „traseul“ produselor către un consumator final, iar nu consumatorul final. În mod corespunzător s-a precizat că intră sub incidența normei de incriminare cuprinse în art. 16 alin. (1) din Legea nr. 194/2011 privind combaterea operațiunilor cu produse susceptibile de a avea efecte psihoactive, altele decât cele prevăzute de acte normative în vigoare, persoana care, eludând procedura de autorizare, efectuează operațiunea de procurare, ca operațiune de intermediere de produse susceptibile de a avea efecte psihoactive către un consumator final sau ca operațiune situată pe „traseul“ produselor către un consumator final, iar nu consumatorul final. Un alt argument în favoarea opiniei exprimate s-a apreciat că rezultă din rațiunile care au stat la baza adoptării Legii nr. 194/2011 privind combaterea operațiunilor cu produse susceptibile de a avea efecte psihoactive, altele decât cele prevăzute de acte normative în vigoare, reflectate în expunerea de motive a acesteia, și care se regăsesc în Decizia Curții Constituționale nr. 481/2017 (publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 727 din 7 septembrie 2017). În considerentul nr. 29 al deciziei menționate, Curtea Constituțională a reținut că, „așa cum rezultă și din expunerea de motive a Legii nr. 194/2011, aceasta s-a impus ca urmare a unui fenomen care se amplifică exponențial legat de dezvoltarea comercializării unor produse denumite generic «plante etnobotanice» și care, sub aspectul denumirii comerciale manipulatoare, induc o percepție pozitivă din partea societății și ascund, în realitate, substanțe echivalente sau similare drogurilor de risc și de mare risc (...). Cu toate că listele au fost actualizate în cursul anului 2010 de două ori, apariția de noi substanțe pe piață a făcut ca măsurile întreprinse de către autorități să fie eficiente doar parțial. Comercianții specializați continuau să își desfășoare activitatea cu astfel de substanțe, oferind spre vânzare, în permanență, produse noi, potențial extrem de periculoase pentru sănătatea persoanelor“. S-a susținut că din expunerea de motive a Legii nr. 194/2011 privind combaterea operațiunilor cu produse susceptibile de a avea efecte psihoactive, altele decât cele prevăzute de acte normative în vigoare, astfel cum este reflectată în Decizia Curții Constituționale nr. 481/2017, rezultă că scopul legii este reprezentat de combaterea comercializării produselor susceptibile de a avea efecte psihoactive și combaterea activității comercianților specializați, care oferă spre vânzare astfel de produse periculoase pentru sănătatea persoanelor. Așadar, din perspectiva expunerii de motive a Legii nr. 194/2011 privind combaterea operațiunilor cu produse susceptibile de a avea efecte psihoactive, altele decât cele prevăzute de acte normative în vigoare, procurarea apare ca o operațiune efectuată de persoana care comercializează sau „alimentează“ comercializarea produselor susceptibile de a avea efecte psihoactive, iar nu de consumatorul final care își procură produsele, ca acțiune inerentă deținerii acestora pentru consum propriu. De asemenea, expunerea de motive a Legii nr. 194/2011 privind combaterea operațiunilor cu produse susceptibile de a avea efecte psihoactive, altele decât cele prevăzute de acte normative în vigoare, se referă la operațiunile efectuate prin site-urile de vânzare on-line și prin „magazinele de vise“, care fac posibil consumul produselor susceptibile de a avea efecte psihoactive, iar nu la operațiunile efectuate de consumator. Un alt argument în favoarea opiniei exprimate s-a apreciat că rezultă în urma comparării limitelor de pedeapsă prevăzute de Legea nr. 194/2011 privind combaterea operațiunilor cu produse susceptibile de a avea efecte psihoactive, altele decât cele prevăzute de acte normative în vigoare, cu cele prevăzute de Legea nr. 143/2000 privind combaterea traficului și consumului ilicit de droguri. S-a arătat astfel că în dispozițiile art. 4 alin. (1) din Legea nr. 143/2000 privind prevenirea și combaterea traficului și consumului ilicit de droguri este incriminată cumpărarea sau deținerea de droguri de risc pentru consum propriu, fără drept. Cumpărarea, ca formă de procurare a drogurilor de risc pentru consum propriu, și deținerea de droguri de risc pentru consum propriu, fără drept, se pedepsesc, conform art. 4 alin. (1) dinLegea nr. 143/2000 privind combaterea traficului și consumului ilicit de droguri, cu închisoare de la 3 luni la 2 ani sau cu amendă. Conform art. 61 alin. (4) lit. b) din Codul penal, amenda este cuprinsă între 120 și 240 de zile-amendă. Pedeapsa prevăzută în dispozițiile art. 16 alin. (1) din Legea nr. 194/2011 privind combaterea operațiunilor cu produse susceptibile de a avea efecte psihoactive, altele decât cele prevăzute de acte normative în vigoare, este închisoarea de la 6 luni la 3 ani sau amenda. Conform art. 61 alin. (4) lit. c) din Codul penal, amenda este cuprinsă între 180 și 300 de zile-amendă. Atât art. 4 alin. (1) din Legea nr. 143/2000 privind combaterea traficului și consumului ilicit de droguri, cât și art. 16 alin. (1) din Legea nr. 194/2011 privind combaterea operațiunilor cu produse susceptibile de a avea efecte psihoactive, altele decât cele prevăzute de acte normative în vigoare, au fost modificate prin Legea nr. 187/2012 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 286/2009 privind Codul penal, lege prin care s-a realizat și o reașezare a pedepselor stabilite pentru infracțiunile prevăzute în legi speciale în raport cu pedepsele stabilite pentru infracțiunile prevăzute în noul Cod penal. În condițiile în care acțiunile care privesc drogurile de risc au o gravitate superioară acțiunilor care privesc produsele susceptibile de a avea efecte psihoactive, este greu de admis că procurarea de droguri de risc pentru consum propriu prin cumpărare se sancționează cu pedepse mai mici decât procurarea de produse susceptibile de a avea efecte psihoactive pentru consum propriu. Unica explicație posibilă a faptului că atât limitele speciale ale pedepsei închisorii, cât și limitele speciale ale zilelor-amendă stabilite de legiuitor pentru infracțiunea prevăzută în art. 4 alin. (1) dinLegea nr. 143/2000 privind combaterea traficului și consumului ilicit de droguri sunt inferioare limitelor speciale ale pedepsei închisorii și ale zilelor-amendă stabilite pentru infracțiunea prevăzută în art. 16 alin. (1) din Legea nr. 194/2011 privind combaterea operațiunilor cu produse susceptibile de a avea efecte psihoactive, altele decât cele prevăzute de acte normative în vigoare, este aceea că legiuitorul nu a avut în vedere sancționarea acțiunii consumatorului final de a-și procura produse susceptibile de a avea efecte psihoactive pentru consum propriu. În plus, s-a mai arătat că, chiar în cadrul normei de incriminare prevăzute în art. 16 alin. (1) din Legea nr. 194/2011 privind combaterea operațiunilor cu produse susceptibile de a avea efecte psihoactive, altele decât cele prevăzute de acte normative în vigoare, este dificil de admis faptul că legiuitorul a pus pe același plan, sub aspect sancționator, operațiunile efectuate ilegal de către persoanele fizice sau juridice care comercializează sau „alimentează“ comercializarea produselor susceptibile de a avea efecte psihoactive cu acțiunea consumatorului final care își procură produsele, ca acțiune premergătoare deținerii acestora pentru consum propriu. ...