Decizia ÎCCJ nr. 9/2018 (HP)Punctul III

III. Punctul de vedere al completului care a dispus sesizarea Înaltei Curți de Casație și Justiție La data de 6 martie 2018, învestită cu soluționarea apelului declarat de Parchetul de pe lângă Judecătoria Onești, împotriva Sentinței penale nr. 960 din 22 noiembrie 2017, pronunțată de Judecătoria Onești în Dosarul nr. 3.109/270/2017, Curtea de Apel Bacău - Secția penală și pentru cauze cu minori și de familie a pus în discuție, conform art. 475-476 din Codul de procedură penală, sesizarea Înaltei Curți de Casație și Justiție - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept în materie penală, în vederea rezolvării de principiu a chestiunii de drept: „dacă în aplicarea dispozițiilor art. 274 din Codul procedură penală, inculpatul minor față de care s-a luat o măsură educativă prevăzută de art. 115 din Codul penal poate fi obligat la plata cheltuielilor judiciare avansate de stat.“ Procedând la examenul de admisibilitate a sesizării, instanța de trimitere a apreciat că sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art. 475 din Codul de procedură penală, întrucât există o problemă de drept de a cărei lămurire depinde soluționarea pe fond a apelului, asupra acestei chestiuni nu s-a statuat de către Înalta Curte de Casație și Justiție printr-o hotărâre prealabilă sau prin recurs în interesul legii, nu face obiectul unui recurs în interesul legii sau a unei sesizări în curs de soluționare. S-a reținut că, în principiu, sarcina suportării cheltuielilor de judecată revine persoanei aflate în culpă procesuală. Acest principiu stă la baza dispozițiilor art. 274 alin. (1) din Codul procedură penală, care prevăd că „în caz de renunțare la urmărire penală, condamnare, amânare a aplicării pedepsei sau renunțare la pedepsei“, nefăcându-se aici nicio trimitere expresă la situația în care s-au aplicat inculpatului măsuri educative. Cu toate acestea, la alin. (3) al aceluiași articol se au în vedere exclusiv situațiile în care soluția dispusă de instanță este una dintre cele reglementate la alin. (1) și se stipulează că „Partea responsabilă civilmente, în măsura în care este obligată solidar cu inculpatul la repararea pagubei, este obligată în mod solidar cu acesta și la plata cheltuielilor judiciare avansate de stat“. Analizând dispozițiile normative arătate, Curtea a observat că obligația reglementată la alin. (3) se referă, fără excepție, atât la inculpatul minor, cât și la cel major. Or, interpretând per a contrario acest text de lege, rezultă că, în situația în care inculpatul (fie el minor ori major) nu va fi obligat în solidar cu partea responsabilă civilmente la plata despăgubirilor civile, el va fi singurul ținut să răspundă de plata către stat a cheltuielilor judiciare. Nu în ultimul rând, în cazul inculpaților minori se impune a se avea în vedere și dispozițiile art. 504 din Codul de procedură penală, conform cărora „Urmărirea și judecarea infracțiunilor săvârșite de minori, precum și punerea în executare a hotărârilor privitoare la aceștia se fac potrivit procedurii obișnuite, cu completările și derogările prevăzute în prezentul capitol și în secțiunea a 8-a cap. I din titlul V al părții generale“. La aceeași concluzie conduc și dispozițiile art. 239 din Legea nr. 187/2012, cu modificările ulterioare, care stipulează că „Termenul condamnare utilizat în cuprinsul art. 80 alin. (2) lit. a) din Codul penal se referă și la hotărârile prin care, față de inculpat, s-a luat, în timpul minorității, o măsură educativă“. Potrivit doctrinei și jurisprudenței în materie, fundamentul (temeiul) obligării unui inculpat la plata către stat a cheltuielilor judiciare, în aplicarea prevederilor art. 274 alin. (1) din Codul de procedură penală, îl constituie culpa sa infracțională, care subzistă și în cazul inculpatului minor căruia i se aplică o măsură educativă. Așa fiind, prin prisma dispozițiilor art. 504 din Codul de procedură penală (care fac trimitere la normele generale în materia judecății, vizând prin urmare inclusiv regimul cheltuielilor judiciare) și în condițiile în care completările și derogările reglementate de acest text de lege nu vizează prezenta instituție, se impune obligarea inculpatului minor care a comis o infracțiune și căruia i s-a aplicat o măsură educativă la plata către stat a cheltuielilor judiciare, în temeiul art. 274 alin. (1) din același act normativ. De altfel, și textul de lege anterior, art. 192 alin. 1 din Codul de procedură penală din 1969, avea în vedere doar situația condamnării (în caz de condamnare), însă în practică și inculpatul minor față de care se lua o măsură educativă era obligat la plata cheltuielilor judiciare (în solidar sau nu cu persoanele responsabile civilmente). ...