Decizia CCR nr. 94/2025Punctul 19

19. Dispozițiile art. 9 din anexa nr. 1 la Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 49/1997, astfel cum au fost modificate prin Ordonanța Guvernului nr. 55/2003, au făcut obiectul unor critici de neconstituționalitate formulate din perspectiva faptului că nu este prevăzut, în mod expres, un termen în care Guvernul să fie obligat să emită o hotărâre prin care să se stabilească cota procentuală ce urmează a fi achiziționată de salariați și momentele la care se va realiza achiziționarea acțiunilor de către aceștia. Prin Decizia nr. 1.421 din 20 octombrie 2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 32 din 16 ianuarie 2012, Curtea a respins, ca inadmisibilă, excepția de neconstituționalitate, motivând că, deși „prevederile de lege criticate nu conțin un termen rezonabil înlăuntrul căruia Guvernul să fie obligat a emite o hotărâre pentru ca salariații Societății Comerciale «Petrom» - S.A. să intre în posesia acțiunilor nu înseamnă că acestea sunt neconstituționale, ci poate fi interpretat ca neîndeplinirea de către Guvern a unei obligații de a face, astfel încât persoanele interesate pot promova o acțiune în justiție. Ca atare, aprecierea unei eventuale încălcări de către Guvern a art. 52 din Constituție, prin neîndeplinirea unei obligații stabilite de normele legale criticate, este de competența instanțelor de judecată, iar nu a instanței de contencios constituțional, care, potrivit art. 2 alin. (3) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale, este competentă să se pronunțe numai asupra constituționalității prevederilor de lege cu privire la care a fost sesizată“. ...