Decizia ÎCCJ nr. 8/2018 (RIL)Punctul V

V. Punctul de vedere al procurorului general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție 10. Prin Adresa nr. 2.610/C/4.773/III-5/2017 din 10 ianuarie 2018, procurorul general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție și-a exprimat punctul de vedere cu privire la problemele de drept ce fac obiectul sesizării, potrivit căruia, în interpretarea și aplicarea dispozițiilor art. 96 alin. (1) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 195/2002, art. 180 și 181 din Regulamentul de aplicare a Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 195/2002, prin raportare la dispozițiile art. 17 din Ordonanța Guvernului nr. 2/2001, lipsa mențiunii privind aplicarea sancțiunii complementare a suspendării exercitării dreptului de a conduce atrage nulitatea parțială a procesului-verbal de constatare a contravențiilor prevăzute de art. 100 alin. (3) , art. 101 alin. (3) și art. 102 alin. (3) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 195/2002, nulitate care este condiționată de dovedirea vătămării și nu poate fi invocată din oficiu de instanță. ... 11. În susținerea punctului de vedere, Ministerul Public a prezentat următoarele argumente principale: A) Referitor la caracterul nulității procesului-verbal de constatare a contravenției 12. Art. 16 din Ordonanța Guvernului nr. 2/2001 indică elementele formale pe care trebuie să le conțină orice proces-verbal de constatare a unei contravenții, iar dispozițiile art. 17 din același act normativ stabilesc mențiunile obligatorii ale procesului-verbal, a căror lipsă atrage nulitatea procesului-verbal de contravenție, nulitate ce se constată și din oficiu de instanță. ... 13. Procesul-verbal de contravenție, ca act administrativ, trebuie să îndeplinească, pe lângă condițiile de valabilitate generale reglementate de Ordonanța Guvernului nr. 2/2001, și condițiile de valabilitate specifice, prevăzute în anumite cazuri de lege; în cazul contravențiilor rutiere, este necesar ca actul să conțină anumite mențiuni specifice, prevăzute de Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 195/2002. ... 14. În legătură cu chestiunea dacă agentul constatator are sau nu un drept de apreciere asupra aplicării sancțiunii complementare, respectiv a perioadei de suspendare a dreptului de a conduce, se observă că, deși sancțiunea complementară a suspendării dreptului de a conduce a fost reglementată de legiuitor, aplicarea ei se face, în fiecare caz în parte, de către agenții constatatori [art. 15 alin. (1) din Ordonanța Guvernului nr. 2/2001, art. 177 alin. (1) din Regulamentul de aplicare a Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 195/2002, art. 109 alin. (1) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 195/2002]. ... 15. De asemenea, potrivit art. 180 alin. (1) din Regulamentul de aplicare a Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 195/2002, în cazul în care constată încălcări ale normelor rutiere, agentul constatator încheie un proces-verbal de constatare a contravenției, potrivit modelului prevăzut în anexa nr. 1 A, care va cuprinde în mod obligatoriu, printre altele „... sancțiunea contravențională complementară aplicată și/sau măsura tehnico-administrativă dispusă...“. ... 16. Din dispozițiile legale amintite, rezultă că regimul de aplicare a sancțiunilor contravenționale, atât principale, cât și complementare, este strict reglementat de lege. ... 17. Relevant este că în vechea formă a Codului rutier, sancțiunea principală se dispunea de agentul constatator, iar sancțiunea complementară a suspendării dreptului de a conduce pe drumurile publice se dispunea, după caz, de către șeful poliției rutiere a județului sau a municipiului București ori de șeful poliției rutiere din cadrul Inspectoratului General al Poliției Române sau adjunctul acestuia [conform art. 96 alin. (4) din vechea formă a ordonanței]. ... 18. Odată cu intrarea în vigoare a Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 69/2007 pentru modificarea și completarea Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 195/2002 privind circulația pe drumurile publice (art. I pct. 34) (Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 69/2007), șeful poliției rutiere are competența de a dispune sancțiunea complementară a suspendării dreptului de a conduce exclusiv în cazul cumulului de 15 puncte de penalizare, în celelalte cazuri, prevăzute la art. 100 alin. (3) , art. 101 alin. (3) și art. 102 alin. (3) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 195/2002, competența aparține exclusiv agentului constatator, care trebuie să aplice sancțiunea prin procesul-verbal de contravenție pe care îl întocmește. ... 19. Edificator în acest sens este conținutul pct. 5 din Nota de fundamentare a Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 69/2007, în care se arată că: (...) se elimină o inadvertență legată de dreptul polițistului rutier de a aplica sancțiuni contravenționale complementare. Astfel, deși alineatul (1) al art. 96 stabilește faptul că sancțiunile contravenționale complementare se aplică prin același proces-verbal prin care se aplică și sancțiunea principală, menținerea alin. (4) al aceluiași articol, în formularea actuală, ar face inaplicabilă prevederea de la alin. (1) , în cazul exercitării competenței de a dispune suspendarea dreptului de a conduce pentru 30/60/90 de zile (competență care ar reveni, în acest fel, șefului poliției rutiere pe raza căreia a fost săvârșită fapta sau din cadrul I.G.P.R.). În sensul arătat, s-a realizat modificarea art. 96 alin. (4) , astfel încât șeful poliției rutiere să dispună suspendarea dreptului de a conduce pentru 30/60/90 de zile doar în cazul cumulului de 15 puncte de penalizare, în celelalte situații măsura restrictivă intervenind ca urmare a încheierii procesului-verbal de constatare a contravenției ... 20. Forma actuală a codului rutier nu mai prevede că sancțiunea complementară a suspendării dreptului de a conduce autovehicule se dispune de către șeful inspectoratului județean de poliție, astfel încât, potrivit regulilor generale de interpretare a unui act normativ, rezultă că, de lege lata, această sancțiune se dispune de către agentul constatator. ... 21. Un alt argument care vine în sprijinul tezei ce susține necesitatea menționării în procesul-verbal de contravenție și a sancțiunilor complementare este faptul că suspendarea are o perioadă determinată și nu poate depăși 30/60/90 de zile, în funcție de încadrarea juridică a contravenției săvârșite. Numai în cazul suspendării ca urmare a aplicării unei măsuri de siguranță pentru săvârșirea de infracțiuni sau de fapte prevăzute de legea penală măsura suspendării durează pe întreaga perioadă cât durează măsura de siguranță, potrivit dispozițiilor art. 110 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 195/2002. ... 22. De asemenea, potrivit art. 104 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 195/2002, la cererea titularului permisului de conducere, perioadele de suspendare se pot reduce de către șeful poliției rutiere a județului sau a municipiului București pe raza căreia a fost săvârșită fapta ori de către șeful poliției rutiere din Inspectoratul General al Poliției Române (dar nu mai puțin de 30 de zile, în condițiile prevăzute în regulament) iar, potrivit art. 221 din Regulamentul de aplicare a Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 195/2002, perioada de suspendare a exercitării dreptului de a conduce se poate reduce la 30 de zile, la cererea titularului, dacă sunt îndeplinite, cumulativ, anumite condiții prevăzute de lege. ... 23. Din modalitatea de redactare a art. 100 alin. (3) , art. 101 alin. (3) și art. 102 alin. (3) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 195/2002, sub forma „constituie contravenție și se sancționează cu amenda prevăzută la clasa a II-a, a III-a/a IV-a de sancțiuni și cu aplicarea sancțiunii contravenționale complementare a suspendării exercitării dreptului de a conduce pe o perioadă de 30/60/90 de zile“, rezultă caracterul obligatoriu al aplicării sancțiunii suspendării dreptului de a conduce, alături de sancțiunea principală, iar durata acestei sancțiuni este prevăzută într-un cuantum fix, de 30, 60, respectiv 90 zile, agentul constatator neavând o marjă de apreciere asupra unui cuantum mai mic, așa cum ar fi avut dacă legea folosea formula „de până la 30/60/90 zile“. ... ... B) Referitor la regimul juridic al sancțiunii care intervine în cazul încălcării legii, respectiv al lipsei mențiunilor prevăzute de lege în procesul-verbal de contravenție, s-a arătat că, la fel cum actul de sancționare contravențională aparține unei anumite categorii de acte juridice, tot astfel și nulitățile care i se aplică sunt cele specifice categoriei din care face parte actul. 24. În dreptul administrativ, în general, o persoană nu poate obține anularea unui act care provine de la administrație, decât probând o vătămare (art. 1 din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, cu modificările și completările ulterioare); în caz contrar, neregularitatea actului are un caracter neesențial și nu poate duce la anularea acestuia. ... 25. Deși în dreptul administrativ majoritatea normelor sunt imperative, nulitatea aplicându-se (dacă este cazul) în lipsa unui text care să o consacre expres (nulitate virtuală), în ipoteza în care legiuitorul consacră unei formalități o atenție anume, stipulând că încălcarea acesteia atrage nulitatea actului emis astfel, este de presupus că el vine în ajutorul persoanelor protejate de normă, pe care le dispensează astfel de dovada prejudiciului suferit (nulitate expresă). ... 26. Distincția nulitate expresă-nulitate virtuală se aplică și nulităților formale ale procesului-verbal; în cazul lipsei mențiunilor considerate esențiale, vătămarea se prezumă, pe când, dacă se invocă lipsa celorlalte mențiuni, o vătămare trebuie dovedită. ... 27. În lipsa mențiunilor prevăzute de lege, care nu sunt sancționate cu nulitatea expresă, de regulă, sancțiunea ar trebui să fie o nulitate virtuală, aplicabilă numai în situația în care contravenientul probează că, prin viciile de formă respective, a suferit o vătămare. ... 28. Practic, instanța va putea să invoce din oficiu doar nulitățile exprese, chiar în cazul în care contravenientul nu le-a invocat, având în vedere că vătămarea se prezumă. ... 29. Prin urmare, lipsa sancțiunii complementare din procesul-verbal atrage o nulitate virtuală a actului de sancționare, nulitate condiționată de probarea unei vătămări. ... 30. Potrivit art. 18 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, cu modificările și completările ulterioare, instanța poate decide anularea totală sau parțială a unui act administrativ. ... 31. Așadar, se poate dispune anularea parțială a unui act administrativ, ori de câte ori „partea“ din act care a fost anulată nu are o legătură organică și intrinsecă cu celelalte dispoziții din act, care pot avea o existență de sine stătătoare și se pot aplica în forma în care au fost adoptate, chiar și în lipsa dispozițiilor care au fost anulate. ... ... ... ...