Decizia ÎCCJ nr. 47/2018 (HP)Punctul X

X. Înalta Curte de Casație și Justiție 22. Examinând sesizarea în vederea pronunțării unei hotărâri prealabile, raportul întocmit de judecătorii-raportori și chestiunea de drept ce se solicită a fi dezlegată, constată următoarele: ... + Asupra admisibilității sesizării 23. În privința obiectului și a condițiilor sesizării Înaltei Curți de Casație și Justiție în vederea pronunțării unei hotărâri prealabile, legiuitorul, în cuprinsul art. 519 din Codul de procedură civilă, instituie o serie de condiții de admisibilitate pentru declanșarea acestei proceduri, condiții care se impun a fi întrunite în mod cumulativ, respectiv: existența unei cauze aflate în curs de judecată; cauza să fie soluționată în ultimă instanță; cauza care face obiectul judecății să se afle în competența legală a unui complet de judecată al Înaltei Curți de Casație și Justiție, al curții de apel sau al tribunalului învestit să o soluționeze; ivirea unei chestiuni de drept de a cărei lămurire depinde soluționarea pe fond a cauzei în curs de judecată; chestiunea de drept identificată să prezinte caracter de noutate și asupra acesteia Înalta Curte de Casație și Justiție să nu fi statuat și nici să nu facă obiectul unui recurs în interesul legii în curs de soluționare. ... 24. Astfel fiind, procedura sesizării pentru pronunțarea unei hotărâri prealabile, privită ca mecanism procedural nou și ca parte a reformării sistemului procesual civil, are drept scop uniformizarea jurisprudenței și asigurarea predictibilității acesteia, așa încât, spre deosebire de recursul în interesul legii, care are menirea de a înlătura o practică neunitară intervenită deja în rândul instanțelor judecătorești, ea are semnificația unui remediu a priori care urmărește să preîntâmpine practica judiciară neunitară. ... 25. În vederea atingerii scopului menționat, legiuitorul a instituit sus-amintitele condiții de admisibilitate pentru declanșarea procedurii hotărârii prealabile, conturând, prin urmare, cadrul legal al instituției analizate. ... 26. Conform art. 520 alin. (1) din Codul de procedură civilă, „sesizarea Înaltei Curți de Casație și Justiție se face de către completul de judecată după dezbateri contradictorii, dacă sunt îndeplinite condițiile prevăzute la art. 519, prin încheiere care nu este supusă niciunei căi de atac. Dacă prin încheiere se dispune sesizarea, aceasta va cuprinde motivele care susțin admisibilitatea sesizării potrivit dispozițiilor art. 519, punctul de vedere al completului de judecată și al părților.“ ... 27. Verificând admisibilitatea sesizării supuse analizei, Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept constată îndeplinirea numai în parte a condițiilor prevăzute de legiuitor pentru pronunțarea unei hotărâri prealabile, după cum se va arăta în continuare. ... 28. Astfel, prima cerință este întrunită întrucât Tribunalul București - Secția a VIII-a conflicte de muncă și asigurări sociale urmează să se pronunțe într-un litigiu în materia asigurărilor sociale, de competența exclusivă, în primă instanță, a tribunalului. ... 29. Autorul sesizării a fost învestit în primă instanță, în Dosarul nr. 40.326/3/2013, cu soluționarea unei contestații la deciziile de pensionare și de revizuire a pensiei, emise în anul 2013, în temeiul Legii nr. 119/2010, Legii nr. 19/2000, respectiv al Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 59/2011 și al Legii nr. 263/2010, litigiu în materia asigurărilor sociale. ... 30. Potrivit art. 7 alin. (1) din Legea nr. 119/2010: „Procedura de stabilire, plată, suspendare, recalculare, încetare și contestare a pensiilor recalculate potrivit prezentei legi este cea prevăzută de Legea nr. 19/2000, cu modificările și completările ulterioare.“ ... 31. Prin Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 59/2011 s-a reglementat, potrivit art. 1 alin. (1) , revizuirea din oficiu a unor pensii care au făcut obiectul recalculării conform prevederilor Legii nr. 119/2010, fără a se prevedea dispoziții procedurale derogatorii de la dreptul comun în materia asigurărilor sociale pentru contestarea deciziilor emise în temeiul acestei ordonanțe. ... 32. Potrivit art. 196 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 263/2010, Legea nr. 19/2000 a fost abrogată de la data intrării în vigoare a acestei legi (1 ianuarie 2011, conform art. 193), pentru procedura de contestare a deciziilor de pensionare urmând a se aplica prevederile art. 152-156 din Legea nr. 263/2010. ... 33. Aceste prevederi dispun în sensul că: + Articolul 152 Jurisdicția asigurărilor sociale se realizează prin tribunale și curți de apel. + Articolul 153 Tribunalele soluționează în primă instanță litigiile privind: a) modul de calcul și de depunere a contribuției de asigurări sociale, în cazul contractului de asigurare socială; ... b) modul de stabilire a dobânzilor și penalităților de întârziere, în cazul contractului de asigurare socială; ... c) înregistrarea și evidența contribuției de asigurări sociale, în cazul contractului de asigurare socială; ... d) hotărârile Comisiei Centrale de Contestații privind deciziile de pensii; ... e) deciziile comisiilor medicale regionale de contestații date în soluționarea contestațiilor privind deciziile medicale asupra capacității de muncă; ... f) Abrogată prin punctul 140 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 103/2017 începând cu 1.01.2018. ... g) deciziile de pensionare emise de casele teritoriale de pensii; ... h) plângerile împotriva proceselor-verbale de contravenție încheiate în baza prezentei legi; ... i) contestațiile împotriva măsurilor de executare silită, dispuse în baza prezentei legi; ... j) Abrogată prin punctul 140 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 103/2017 începând cu 1.01.2018. ... + Articolul 154 (1) Cererile îndreptate împotriva CNPP sau împotriva caselor teritoriale de pensii, având ca obiect drepturile de pensie, indemnizații și pensii de serviciu prevăzute prin legi cu caracter special, se adresează instanței în a cărei rază teritorială își are domiciliul reclamantul. (2) Celelalte cereri se adresează instanței în a cărei rază teritorială își are domiciliul sau sediul pârâtul. + Articolul 155 (1) Împotriva hotărârilor tribunalelor se poate face numai apel la curtea de apel competentă. (2) Hotărârile curților de apel, precum și hotărârile tribunalelor neatacate cu apel în termen sunt definitive. + Articolul 156 Prevederile prezentei legi, referitoare la jurisdicția asigurărilor sociale, se completează cu dispozițiile Codului de procedură civilă și ale Legii nr. 304/2004 privind organizarea judiciară, republicată, cu modificările și completările ulterioare. ... 34. Așadar, legea specială nu prevede dispoziții derogatorii de la dreptul comun procedural decât în ceea ce privește competența teritorială. ... 35. În analiza demersului judiciar inițiat, Tribunalul București Secția a VIII-a conflicte de muncă și asigurări sociale a apreciat că cea de-a doua condiție de admisibilitate a sesizării, prin care se pretinde ca instanța care sesizează Înalta Curte de Casație și Justiție să judece cauza în ultimă instanță, ar putea fi omisă, din perspectiva faptului că, deși nu va pronunța în pricina în curs de soluționare o hotărâre judecătorească definitivă, va pronunța în schimb o hotărâre judecătorească executorie. ... 36. În acest fel, autorul sesizării a nesocotit prevederile legale instituite pentru declanșarea procedurii hotărârii prealabile și, ca atare, însuși scopul urmărit de legiuitor prin reglementarea menționatului mecanism procedural, respectiv pe acela de uniformizare a jurisprudenței și de asigurare a predictibilității acesteia. ... 37. Hotărârea prin care instanța judecătorească se pronunță în ultimă instanță consacră o stare de drept definitivă astfel că, pentru preîntâmpinarea unor dezlegări diferite și de necontestat în chestiuni litigioase asemănătoare, prezintă importanță cerința ca autorul sesizării să judece pricina în ultimă instanță, ocazie cu care poate identifica problema de drept legată de apariția unor interpretări diferite sau contradictorii ale unor texte de lege. ... 38. Într-adevăr, după cum sunt sau nu susceptibile de executare, hotărârile judecătorești pot fi grupate în două categorii: hotărâri executorii și hotărâri neexecutorii. Prin aceasta se are în vedere faptul că hotărârea poate constitui sau nu titlu executoriu. Cu toate acestea, chestiunea caracterului executoriu al hotărârii judecătorești pronunțate în primă instanță nu se numără printre condițiile de admisibilitate, expres reglementate de legiuitor, pentru declanșarea procedurii hotărârii prealabile, situație în care neîntrunirea cerinței analizate, ca instanța care sesizează Înalta Curte de Casație și Justiție să judece cauza în ultimă instanță, atrage după sine inadmisibilitatea prezentei sesizări și inutilitatea verificării existenței celorlalte condiții cumulative de admisibilitate. ... ...