Decizia ÎCCJ nr. 47/2017 (HP)Punctul IX

IX. Înalta Curte de Casație și Justiție Examinând sesizarea în vederea pronunțării unei hotărâri prealabile, raportul întocmit de judecătorii-raportori și chestiunea de drept ce se solicită a fi dezlegată, constată următoarele: Asupra admisibilității sesizării 32. În privința obiectului și a condițiilor sesizării Înaltei Curți de Casație și Justiție în vederea pronunțării unei hotărâri prealabile, legiuitorul, în cuprinsul art. 519 din Codul de procedură civilă, instituie o serie de condiții de admisibilitate pentru declanșarea acestei proceduri, condiții care se impun a fi întrunite în mod cumulativ, respectiv: 1. existența unei cauze aflate în curs de judecată; ... 2. cauza să fie soluționată în ultimă instanță; ... 3. cauza care face obiectul judecății să se afle în competența legală a unui complet de judecată al Înaltei Curți de Casație și Justiție, al curții de apel sau al tribunalului învestit să soluționeze cauza; ... 4. ivirea unei chestiuni de drept de a cărei lămurire depinde soluționarea pe fond a cauzei în curs de judecată; ... 5. chestiunea de drept identificată să prezinte caracter de noutate și asupra acesteia Înalta Curte de Casație și Justiție să nu fi statuat și nici să nu facă obiectul unui recurs în interesul legii în curs de soluționare. ... ... 33. Preliminar analizei condițiilor de admisibilitate, astfel cum au fost conturate în doctrină, dar și în jurisprudența Înaltei Curți de Casație și Justiție, un prim aspect care relevă inadmisibilitatea sesizării rezultă din analiza elementelor care diferențiază cele două mecanisme de unificare a practicii: dacă recursul în interesul legii are menirea de a înlătura o practică neunitară deja intervenită în rândul instanțelor judecătorești (control a posteriori), hotărârea preliminară are ca scop preîntâmpinarea apariției unei astfel de practici (control a priori). ... 34. Problema ridicată de instanța de trimitere are ca situație premisă existența unei hotărâri judecătorești definitive prin care angajatorul a fost obligat să plătească membrilor de sindicat o despăgubire egală cu contravaloarea tichetelor de masă aferente perioadei august-decembrie 2013, proporțional cu intervalul lucrat de fiecare salariat pentru care s-a formulat acțiunea, actualizată cu indicele de inflație la data plății. ... 35. Angajatorul, care a executat de bunăvoie hotărârea judecătorească, prin plata sumei stabilite în sarcina sa cu titlu de despăgubiri reprezentând contravaloarea tichetelor de masă, a calculat și a reținut din această sumă contribuțiile sociale individuale obligatorii, spre a fi virate la bugetele și fondurile cărora le aparțin. În aceste circumstanțe, angajatul a considerat că reținerea este nelegală, pentru că aceste sume sunt excluse de la plata contribuțiilor sociale individuale obligatorii și că, prin reținerea aplicată de angajator, din culpa acestuia, i s-a cauzat un prejudiciu echivalent cu suma de 123 lei reținută, sumă care face obiectul acțiunii în despăgubiri în cauza cu care este învestită instanța de trimitere. ... 36. Examinarea datelor comunicate de curțile de apel denotă că există jurisprudență ilustrată de hotărâri judecătorești definitive prin care angajatorul care nu a respectat obligația de a acorda, în condițiile prevăzute de lege și de contractul colectiv de muncă, tichete de masă a fost obligat la plata unei despăgubiri egale cu contravaloarea tichetelor de masă, proporțional cu intervalul lucrat de salariat. ... 37. Ca urmare a consultării instanțelor cu privire la problema de drept ridicată de instanța de trimitere, se constată că nicio altă instanță, cu excepția celei de sesizare, nu a fost învestită cu o acțiune în repararea prejudiciului cauzat salariatului de către angajator, prin reținerea contribuțiilor sociale individuale obligatorii, cu ocazia plății sumelor stabilite cu titlu de despăgubiri, reprezentând echivalentul tichetelor de masă, prin hotărâre judecătorească definitivă. ... 38. În jurisprudența Înaltei Curți de Casație și Justiție - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept^1 s-a subliniat cu consecvență că prin mecanismul reglementat de art. 519 din Codul de procedură civilă se solicită instanței supreme să dea o rezolvare de principiu chestiunii de drept cu care a fost sesizată, în interpretarea unei norme legale îndoielnice, lacunare sau neclare. Finalitatea demersului o reprezintă împiedicarea apariției unei jurisprudențe neunitare în materie, instanța supremă nefiind învestită, în cadrul acestei proceduri, cu însăși aplicarea legii în scopul soluționării cauzei respective. ... 39. Această cerință rezultă din dispozițiile art. 520 alin. (1) teza a doua din Codul de procedură civilă, conform cărora încheierea de sesizare trebuie să cuprindă și punctul de vedere al completului de judecată, care astfel este ținut, în primul rând, să stabilească dacă există o problemă de interpretare ce implică riscul unor dezlegări diferite ulterioare în practică. ... 40. Or, prin încheierea de sesizare se arată că divergența în interpretare este generată de poziția contradictorie a celor două părți implicate în proces, pentru că, pe de o parte, apelanta, în calitate de angajator, susține că tichetele de masă acordate prin echivalent ies din sfera de aplicare a prevederilor de excepție ale art. 296^15 lit. o) din Legea nr. 571/2003, iar, pe de altă parte, intimatul, în calitatea sa de salariat, pretinde că a încercat un prejudiciu prin reținerea nelegală a contribuțiilor sociale obligatorii din sumele aferente despăgubirilor reprezentând tichetele de masă. ... 41. Interesul în formularea unei cereri pentru pronunțarea unei hotărâri prealabile este justificat în cazul în care sunt indicii că există posibilitatea apariției unei practici neunitare în legătură cu chestiunea de drept dedusă spre dezlegare de instanța de trimitere. Răspunsurile primite de la curțile de apel în legătură cu problema ridicată de instanța de trimitere relevă că nicio altă instanță nu a înregistrat cauze cu un obiect identic sau similar celui din acțiunea pendinte în care să fie invocată o problemă de drept identică. Într-o astfel de situație nu este justificat interesul în formularea unei cereri pentru pronunțarea unei hotărâri prealabile, deoarece nu sunt indicii referitoare la riscul apariției unei practici neunitare din această perspectivă. ... 42. Separat de acest aspect, pentru ca mecanismul procedural reglementat prin articolul anterior menționat să nu fie deturnat de la scopul firesc al unificării practicii judiciare și utilizat pentru tranșarea în concret a aspectelor litigioase aflate pe rolul instanței de trimitere, instanța supremă trebuie chemată să dea chestiunii de drept o rezolvare de principiu. Altfel spus, în sesizarea Înaltei Curți de Casație și Justiție cu procedura pronunțării unei hotărâri prealabile trebuie să fie identificată o problemă de drept care necesită cu pregnanță a fi lămurită, care să prezinte o dificultate suficient de mare, în măsură să reclame intervenția instanței supreme în scopul rezolvării de principiu a chestiunii de drept și al înlăturării oricărei incertitudini care ar putea plana asupra securității raporturilor juridice deduse judecății. ... 43. Art. 519 din Codul de procedură civilă nu definește noțiunea de „chestiune de drept“. În încercarea de a clarifica conținutul acestei noțiuni, în doctrină s-a arătat că pentru a fi vorba de o problemă de drept reală trebuie ca norma de drept disputată să fie îndoielnică, imperfectă (lacunară) sau neclară, susceptibilă de interpretări diferite, fie din cauză că textul este incomplet, fie pentru că nu este corelat cu alte dispoziții legale. ... 44. Problema cu care se confruntă instanța de trimitere este aceea de a stabili dacă despăgubirea reprezentând contravaloarea tichetelor de masă se încadrează în categoria veniturilor din salarii sau asimilate salariilor la care se referă art. 55 alin. (2) lit. j^1), art. 296^4 alin. (1) lit. k) și art. 296^18 alin. (5^1) din Legea nr. 571/2003, asupra cărora există obligația plății contribuțiilor sociale individuale obligatorii, sau dacă această despăgubire păstrează regimul tichetelor de masă, neacordate în natură, pentru a fi încadrată în categoria excepției generale prevăzute de art. 296^15 lit. o) din Legea nr. 571/2003, prin care sunt excluse din baza lunară de calcul al contribuțiilor sociale individuale obligatorii tichetele de masă, acordate potrivit legii. ... 45. În încheierea de sesizare a Curții de Apel București nu se regăsește niciun raționament judiciar care să conducă la concluzia că este vorba de identificarea unor texte de lege lacunare ori controversate și care să necesite o rezolvare de principiu, în scopul împiedicării apariției unei jurisprudențe neunitare în privința aspectelor vizate în cuprinsul întrebării, obiect al sesizării. ... 46. În cazul analizat, dispozițiile legale a căror interpretare se solicită nu sunt lacunare, incomplete sau contradictorii și nu prezintă un grad ridicat de dificultate, așa încât instanța de trimitere trebuie doar să procedeze la o interpretare sistematică și logico-juridică a textelor legale incidente cauzei în corelație cu normele metodologice edictate pentru explicitarea lor, respectiv Normele metodologice de aplicare a Legii nr. 571/2003 privind Codul fiscal, aprobate prin Hotărârea Guvernului nr. 44/2004, cu modificările și completările ulterioare, pe care instanța de trimitere nu le-a luat în analiză în expunerea punctului său de vedere. ... 47. Operațiunea de interpretare și aplicare a unor texte de lege la anumite circumstanțe, ce caracterizează fiecare litigiu, nu poate fi transferată completului constituit pentru pronunțarea unei hotărâri prealabile, ci revine instanței de judecată învestite cu soluționarea cauzei. ... 48. Prin urmare, rămâne atributul exclusiv al instanței de trimitere să soluționeze cauza cu judecata căreia a fost învestită, aplicând, în acest scop, mecanismele de interpretare a actelor normative. ... 49. În considerarea argumentelor expuse, se apreciază că mecanismul de unificare a practicii judiciare reglementat de dispozițiile art. 519 din Codul de procedură civilă nu poate fi uzitat atât timp cât legiuitorul a limitat, prin condițiile restrictive de admisibilitate, rolul unificator al instituției juridice a hotărârii prealabile numai în scopul preîntâmpinării apariției unei practici neunitare, printr-o rezolvare de principiu și numai în privința unor chestiuni de drept dificile, de a căror lămurire depinde soluționarea pe fond a cauzei. ... 50. Pentru toate aceste considerente, ... ...