Decizia ÎCCJ nr. 82/2017 (HP)Punctul IX

IX. Înalta Curte de Casație și Justiție Examinând sesizarea în vederea pronunțării unei hotărâri prealabile, raportul întocmit de judecătorii-raportori și chestiunea de drept ce se solicită a fi dezlegată, constată următoarele: Asupra admisibilității sesizării 34. În privința obiectului și a condițiilor sesizării Înaltei Curți de Casație și Justiție în vederea pronunțării unei hotărâri prealabile, legiuitorul, în cuprinsul art. 519 din Codul de procedură civilă a instituit o serie de condiții de admisibilitate pentru declanșarea acestei proceduri, condiții care se impun a fi întrunite în mod cumulativ, respectiv: 1. existența unei cauze aflate în curs de judecată; ... 2. cauza să fie soluționată în ultimă instanță; ... 3. cauza care face obiectul judecății să se afle în competența legală a unui complet de judecată al Înaltei Curți de Casație și Justiție, al curții de apel sau al tribunalului învestit să soluționeze cauza; ... 4. ivirea unei chestiuni de drept de a cărei lămurire depinde soluționarea pe fond a cauzei în curs de judecată; ... 5. chestiunea de drept identificată să prezinte caracter de noutate și asupra acesteia Înalta Curte de Casație și Justiție să nu fi statuat și nici să nu facă obiectul unui recurs în interesul legii în curs de soluționare. ... ... 35. Verificând admisibilitatea sesizării, Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept constată îndeplinirea numai în parte a condițiilor prevăzute de lege pentru pronunțarea unei hotărâri prealabile, astfel: litigiul în legătură cu care s-a formulat sesizarea este în curs de judecată, curtea de apel învestită cu judecarea recursului urmând să soluționeze cauza în ultimă instanță, prin pronunțarea unei hotărâri judecătorești care, potrivit art. 634 alin. (1) pct. 5 din Codul de procedură civilă, este definitivă, iar cauza ce face obiectul judecății se află în competența legală a unui complet de judecată al curții de apel învestit să o soluționeze. ... 36. Ultimele două condiții de admisibilitate, respectiv problema de drept identificată să prezinte caracter de noutate și asupra acesteia Înalta Curte de Casație și Justiție să nu fi statuat și nici să nu facă obiectul unui recurs în interesul legii în curs de soluționare, nu sunt însă îndeplinite. ... 37. În absența unei definiții legale a noțiunii de „noutate“, verificarea întrunirii acesteia aparține completului învestit cu pronunțarea hotărârii. ... 38. Din verificările efectuate a rezultat că Înalta Curte de Casație și Justiție nu a statuat anterior asupra acestei chestiuni de drept, nefiind pronunțată o decizie în interesul legii sau o hotărâre prealabilă cu acest obiect. ... 39. La prima vedere, în absența identificării unei dezlegări anterioare a aceleiași chestiuni de drept, condiția noutății ar fi îndeplinită. ... 40. Nu trebuie însă pierdut din vedere faptul că acest caracter de noutate se pierde pe măsură ce o chestiune de drept similară a primit o dezlegare din partea instanței supreme. ... 41. Deși sporul de 25% pentru studii superioare instituit prin Ordonanța Guvernului nr. 38/2003 este diferit de sporul de doctorat de 15% reglementat prin legi speciale [art. 5 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 27/2006 privind salarizarea și alte drepturi ale judecătorilor, procurorilor și altor categorii de personal din sistemul justiției, aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 45/2007^1, cu modificările și completările ulterioare, pentru magistrați și prin art. 50 alin. (10) din Legea nr. 128/1997 privind Statutul personalului didactic, cu modificările și completările ulterioare^2, pentru cadrele didactice], Decizia nr. 21/2016 privind sporul de doctorat se poate aplica prin analogie și în legătură cu sporul de studii superioare, interpretarea textelor în discuție decurgând din aceleași principii statuate de legile de salarizare care s-au succedat în timp și impunându-se cu caracter obligatoriu de la data publicării deciziei în Monitorul Oficial al României, Partea I, conform art. 517 alin. (4) din Codul de procedură civilă. ... 42. În condițiile în care, așa cum s-a arătat, art. 519 din Codul de procedură civilă nu definește în niciun fel cerința noutății, aceasta trebuie să se circumscrie scopului instituției hotărârii prealabile, acela de a răspunde necesității preîntâmpinării jurisprudenței neunitare. ... 43. Or, în condițiile în care mecanismul de interpretare și aplicare a actelor normative în domeniul salarizării funcționarilor publici [cu referire la art. 30 alin. (6) din Legea-cadru nr. 330/2009, art. 1 alin. (5) din Legea nr. 285/2010, art. 5 alin. (1) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 1/2010] a fost dezlegat cu valoare de principiu prin decizia menționată, chiar dacă vizând alt spor, similar celui în discuție, riscul unei practici neunitare nu mai subzistă. ... 44. Teoreticienii dreptului au considerat că este justificată sesizarea pentru pronunțarea unei hotărâri prealabile atunci când chestiunea de drept prezintă un element de noutate în sensul că, de exemplu, nu a mai fost analizată în doctrină sau nu a fost dedusă judecății anterior. ... 45. Pentru a nu se ajunge la abuz, chestiunea de drept respectivă trebuie să prezinte o dificultate suficient de mare, în așa fel încât judecătorul cauzei să considere că, pentru a se înlătura orice incertitudini privitoare la securitatea sau stabilitatea raportului juridic dedus judecății, generate de modul în care se va pronunța, se impune intervenția instanței supreme prin darea unei rezolvări de principiu. ... 46. Având în vedere că sporurile în discuție, deși reglementate prin acte normative diferite, au aceeași natură - sporuri pentru studii (superioare și doctorale) și același regim juridic, în sensul că s-au supus acelorași modificări în domeniul legilor salarizării, acordarea acestora se face prin analogie potrivit acelorași principii de interpretare a legii, ubi eadem ratio, ibi idem jus. ... 47. Analogia, ca procedeu tehnico-juridic de interpretare a legii, este consacrată de Codul civil, fiind interzisă doar atunci când textul analog conține o regulă de principiu și de drept comun, adică o normă cu caracter general, iar nu special, de strictă interpretare. ... 48. Astfel, art. 10 din Codul civil, deși intitulat „Interzicerea analogiei“, nu interzice analogia, ci doar enumeră cazurile în care aceasta nu poate fi folosită, și anume: în cazul legilor care derogă de la o dispoziție generală, al acelora care restrâng exercițiul unor drepturi civile, precum și în cazul legilor care prevăd sancțiuni civile. ... 49. Și Legea nr. 303/2004 privind statutul judecătorilor și procurorilor, republicată, cu modificările și completările ulterioare, face trimitere la analogie, în art. 4 alin. (2) , prin care prevede că judecătorii nu pot refuza să judece pe motiv că legea nu prevede, este neclară sau incompletă. Acest text este reluat în art. 5 alin. (1) și (2) din Codul de procedură civilă (reglementând același principiu ca art. 3 din Codul civil de la 1864): „(1) Judecătorii au îndatorirea să primească și să soluționeze orice cerere de competența instanțelor judecătorești, potrivit legii. (2) Niciun judecător nu poate refuza să judece pe motiv că legea nu prevede, este neclară sau incompletă“. ... 50. Prin urmare, nimic nu împiedică instanțele învestite cu soluționarea cererilor în discuție să recurgă la aceleași principii în interpretarea și aplicarea legilor cu privire la acordarea sporului de studii superioare, ca și în cazul normelor juridice ce reglementează sporul de doctorat. ... ...