Decizia CCR nr. 125/2025Punctul 40

40. În ceea ce privește dispozițiile art. 5 din Legea nr. 506/2004, criticate de autorul excepției de neconstituționalitate sub aspectul perioadei maxime de 3 ani în care pot fi stocate și prelucrate datele de trafic referitoare la abonați și la utilizatori ai serviciilor de comunicații electronice destinate publicului, Curtea observă că Directiva 2002/58/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 12 iulie 2002 nu prevede o perioadă maximă de timp pentru care să poată fi stocate și prelucrate datele de trafic referitoare la abonați și la utilizatori. În acest sens, dispozițiile art. 15 paragraful 1 din Directiva 2002/58/CE prevăd că statele membre pot adopta măsuri legislative pentru a restrânge sfera de aplicare a drepturilor și obligațiilor prevăzute la art. 5 (referitoare la confidențialitatea comunicațiilor), art. 6 (referitoare la datele de transfer), art. 8 alin. (1) , (2) , (3) și (4) (referitoare la prezentarea și restricționarea identificării apelurilor și a liniilor de conectare) și art. 9 (referitoare la datele de localizare altele decât datele de transfer) din aceeași directivă, în cazul în care restrângerea lor constituie o măsură necesară, corespunzătoare și proporțională în cadrul unei societăți democratice pentru a proteja securitatea națională (de exemplu, siguranța statului), apărarea, siguranța publică sau pentru prevenirea, investigarea, detectarea și urmărirea penală a unor fapte penale sau a folosirii neautorizate a sistemelor de comunicații electronice, în conformitate cu art. 13 alin. (1) din Directiva 95/46/CE. Aceeași normă prevede că, în scopul anterior menționat, statele membre pot adopta, inter alia, măsuri legislative care să permită reținerea de date, pe perioadă limitată, pentru motivele mai sus arătate. ...