Decizia CCR nr. 113/2025Punctul 5

5. În motivarea excepției de neconstituționalitate, autorul acesteia susține, în prealabil, că, pe fondul caracterului confuz, imprecis și imprevizibil al dispozițiilor art. 324 alin. (3) din Codul de procedură penală, procurorul de caz a delegat efectuarea majorității actelor de urmărire penală organelor de cercetare penală ale poliției judiciare, ceea ce a dus la invocarea încălcării normelor referitoare la competența materială a organelor de urmărire penală. În acest context al cauzei se arată că, de principiu, potrivit art. 55 din Codul de procedură penală, exercitarea atribuțiilor de a efectua urmărirea penală este facultativă pentru procuror, însă aceasta este obligatorie în cazul infracțiunilor prevăzute de art. 56 alin. (3) lit. a) -e) din același cod, ceea ce înseamnă că, în aceste situații, procurorul are îndatorirea să efectueze personal toate actele de urmărire penală. Chiar dacă există derogări de la această regulă, ele sunt prevăzute în mod expres de lege și sunt justificate de urgența actelor procesuale, care nu suferă amânare, sau de necesitatea efectuării acestora în afara razei de competență teritorială a organului care instrumentează cauza. ...