Decizia CCR nr. 105/2025Punctul 21

21. Analizând criticile de neconstituționalitate, Curtea reține că, potrivit art. 318 din Codul de procedură penală, procurorul poate emite ordonanță de renunțare la urmărirea penală doar în cazul infracțiunilor pentru care legea prevede pedeapsa amenzii sau pedeapsa închisorii de cel mult 7 ani și dacă nu există un interes public în urmărirea faptei. Procurorul se consultă cu suspectul sau inculpatul pentru a stabili, de comun acord cu acesta, care dintre obligațiile enumerate la alin. (6) al art. 318 vor fi îndeplinite de către acesta. Dacă starea de sănătate a suspectului sau inculpatului îi permite, se poate stabili în sarcina acestuia obligația prestării unei munci neremunerate în folosul comunității pentru o perioadă cuprinsă între 30 și 60 de zile, conform alin. (6) lit. c) din articolul menționat. Prin aceeași ordonanță, procurorul stabilește inclusiv termenul până la care această obligație urmează să fie îndeplinită, care nu poate fi mai mare de 6 luni sau de 9 luni pentru obligații asumate prin acord de mediere încheiat cu partea civilă și care curge de la comunicarea ordonanței. Dispozițiile alin. (7) al art. 318 din Codul de procedură penală arată că neîndeplinirea cu rea-credință a obligației, în cazul de față obligația de a presta muncă neremunerată, în termenul de 6-9 luni, justifică revocarea ordonanței de renunțare la urmărirea penală, suspectul sau inculpatul având sarcina de a dovedi îndeplinirea obligațiilor sau de a prezenta motivele neîndeplinirii acestora. ...