Decizia CCR nr. 105/2025Punctul 5

5. În motivarea excepției de neconstituționalitate, invocată din oficiu de judecătorul de cameră preliminară, se susține că dispozițiile art. 318 alin. (9) din Codul de procedură penală reglementează instituția revocării ordonanței de renunțare la urmărirea penală în cazul în care suspectul sau inculpatul nu își îndeplinește, în termenul indicat prin actul procurorului, obligațiile stabilite de acesta, însă legiuitorul a omis să prevadă un termen în care procurorul poate revoca respectiva ordonanță de renunțare la urmărirea penală. Lipsa unui astfel de termen nu a fost suplinită nici prin Regulamentul de aplicare a Legii nr. 253/2013 privind executarea pedepselor, a măsurilor educative și a altor măsuri neprivative de libertate dispuse de organele judiciare în cursul procesului penal, aprobat prin Hotărârea Guvernului nr. 604/2016, deși din lectura art. 13 și 15 din acesta se poate înțelege că legiuitorul a avut în vedere un termen scurt, întrucât a menționat că organul de poliție competent trebuie informat de îndată, cel mai târziu în prima zi lucrătoare ce urmează zilei în care persoana care trebuie să presteze muncă în folosul comunității lipsește a doua oară consecutiv de la locul stabilit în acest scop. Prin urmare, legea nu impune niciun termen-limită până la care procurorul poate revoca ordonanța de renunțare la urmărirea penală, ceea ce conferă dispozițiilor legale criticate caracter imprevizibil și neclar, lăsând deschisă posibilitatea redeschiderii urmăririi penale oricând, indiferent de cât de mult timp a trecut după împlinirea celor 6 sau 9 luni, după caz, de la comunicarea ordonanței procurorului, în care obligațiile dispuse de acesta urmează să fie îndeplinite. ...