Decizia ÎCCJ nr. 30/2018 (HP)Punctul VI

VI. Punctele de vedere ale părților cu privire la dezlegarea chestiunii de drept 15. Apelantul B a apreciat inadmisibilă sesizarea Înaltei Curți de Casație și Justiție, nefiind îndeplinită condiția de noutate a chestiunii de drept care face obiectul sesizării, așa cum impune art. 519 din Codul de procedură civilă. În acest sens, a arătat că, în soluționarea acestor litigii, instanțele de judecată s-au pronunțat deja asupra chestiunii ridicate, practica fiind neunitară. ... 16. Apelantul D a exprimat, prin notele de ședință depuse la dosar, un punct de vedere în sensul oportunității și admisibilității sesizării instanței supreme, fiind vorba, în opinia acestei părți, despre lămurirea unei probleme de drept a cărei rezolvare este hotărâtoare pentru soluționarea prezentei cauze, chestiune care este nouă și asupra căreia instanța supremă nu a statuat; în plus, aceasta nu face obiectul unui recurs în interesul legii în curs de soluționare. ... 17. Intimatul A a depus la dosar un punct de vedere prin care a apreciat a fi utilă, în soluționarea cauzei, o întrebare adresată Înaltei Curți de Casație și Justiție care ar trebui formulată expres în sensul dacă prevederile art. 18 din anexa la Hotărârea Guvernului nr. 1.860/2006 sunt aplicabile personalului din justiție (judecători, procurori, personal asimilat și magistrați-asistenți) întrucât diurna prevăzută de art. 13 alin. (1) lit. a) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 27/2006 reprezintă un drept material stabilit în procente din indemnizația suplimentară cuvenită magistratului și are rolul de indemnizație suplimentară cuvenită acestuia, ca urmare a faptului că își desfășoară activitatea profesională într-o altă localitate decât cea de domiciliu, ceea ce implică, în mod evident, un efort suplimentar, sub toate aspectele, din partea respectivului magistrat. Dreptul prevăzut de art. 23 alin. (4) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 27/2006, constând în decontarea cheltuielilor de transport între localitatea în care persoanele menționate în ipoteza normei își au domiciliul sau reședința și localitatea unde se află sediul unității îndeplinește un rol, respectiv acela de a acoperi o cheltuială pe care magistratul care își desfășoară activitatea într-o altă localitate, diferită de cea în care locuiește efectiv, o face în avans, în folosul statului. Prin urmare, îndeplinind funcții diferite, dreptul stabilit de art. 13 alin. (1) lit. a) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 27/2006 și dreptul prevăzut de art. 23 alin. (4) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 27/2006 nu se exclud reciproc, acestea putând coexista, astfel încât decontarea cheltuielilor de transport avansate de apelant nu constituie un impediment pentru a putea beneficia și de diurnă, ordonatorii de credite interpretând în mod eronat dispozițiile relative la drepturile cuvenite magistraților în situația delegării. Intimatul a conchis în sensul că dispozițiile art. 11 ori cele ale art. 18 din anexa la Hotărârea Guvernului nr. 1.860/2006, care restrâng condițiile de acordare a indemnizației de delegare, nu sunt aplicabile în cauză, întrucât art. 13 alin. (3) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 27/2006 stabilește că prevederile acestui act normativ se completează, după caz, cu reglementările aplicabile personalului din instituțiile publice (respectiv Hotărârea Guvernului nr. 1.860/2006), însă dispozițiile Hotărârii Guvernului nr. 1.860/2006 - normă cu rang inferior, nu pot restrânge condițiile de acordare a drepturilor recunoscute prin Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 27/2006 - reglementare cu rang superior. ... ...