Decizia CCR nr. 106/2025Punctul 8

8. Prin urmare, autorul excepției solicită Curții Constituționale, pe de o parte, să analizeze în ce măsură depășirea termenului de 60 de zile prevăzut de art. 343 din Codul de procedură penală mai poate constitui un temei juridic pentru aplicarea art. 207 alin. (6) din același cod și, pe de altă parte, să constate că termenul de 60 de zile mai sus referit reprezintă durata maximă în care se poate face aplicarea măsurilor prevăzute de art. 207 alin. (6) din Codul de procedură penală, aceasta fiind interpretarea care asigură compatibilitatea textelor legale criticate cu Legea fundamentală. Având în vedere principiul proporționalității măsurii preventive (caracterul său temporar, limitat în timp) dispuse cu cauza care a determinat-o, în interpretarea art. 207 alin. (6) cu referire la art. 343 din Codul de procedură penală trebuie asigurat un just echilibru între interesul public și cel individual, fiind logic ca aplicarea dispozițiilor art. 207 alin. (6) din Codul de procedură penală să înceteze de îndată ce a încetat și temeiul care stabilea durata maximă a procedurii în camera preliminară. Or, aceste texte nu prevăd durata maximă pentru care se pot dispune verificările la care face referire art. 207 alin. (6) , ceea ce dă posibilitatea organelor judiciare de a dispune menținerea măsurilor preventive pentru perioade nelimitate în timp, contrar și art. 241 din Codul de procedură penală, care reglementează modalitatea de încetare de drept a măsurilor preventive la expirarea termenelor prevăzute de lege. ...