Decizia CCR nr. 106/2025Punctul 25

25. Astfel, Curtea a reținut că, în cursul urmăririi penale, atât durata arestului la domiciliu, cât și cea a arestului preventiv este, potrivit art. 222 alin. (1) și (9) , art. 233 alin. (1) și art. 236 alin. (4) din Codul de procedură penală, de 30 de zile, cu posibilitatea prelungirii acesteia pe o perioadă de maximum 180 de zile. În procedura de cameră preliminară și în cursul judecății, ambele măsuri preventive privative de libertate pot fi dispuse, potrivit art. 222 alin. (12) , art. 238 alin. (1) și art. 239 alin. (1) din Codul de procedură penală, pe o perioadă de cel mult 30 de zile, fără ca durata totală a arestului la domiciliu și a arestării preventive a inculpatului să poată depăși un termen rezonabil și jumătate din maximul special prevăzut de lege pentru infracțiunea care face obiectul sesizării instanței de judecată, durata măsurilor preventive privative de libertate în primă instanță neputând depăși, în toate cazurile, 5 ani (Decizia nr. 361 din 7 mai 2015, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 419 din 12 iunie 2015, paragrafele 16 și 17, Decizia nr. 22 din 17 ianuarie 2017, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 159 din 3 martie 2017, paragraful 19). ...