DECIZIE 1209/2018Paragraful 69

Art. 20 alin. (1) din H.G. nr. 1.059/2013 dispune: (1) În vederea recuperării câinilor revendicați, proprietarii vor achita contravaloarea sumelor cheltuite pe perioada staționării acestora în adăpost, în cuantumul stabilit prin hotărârea consiliului local, respectiv prin Hotărârea Consiliului General al Municipiului București. Alin. (2) al art. 20 din H.G. nr. 1.059/2013 dispune: (2) Achitarea sumelor se va face în termenul stabilit prin hotărâre a consiliului local, respectiv prin hotărârea Consiliului General al Municipiului București. Instanța fondului a apreciat că acest text de lege este nelegal întrucât „impune proprietarilor de câini plata unor sume reprezentând contravaloarea acestora în adăpost într-un cuantum și într-un termen ce urmează să fie stabilit prin hotărâre de consiliu local“ și că, prin aceasta, se încalcă dispozițiile art. 4 alin. (5) din OG nr. 155/2001. Curtea apreciază ca fiind greșită această constatare, neputându-se reține că dispozițiile contestate condiționează adopția de plata unor sume de bani în condițiile în care, conform art. 22 alin. (1) din Norme, adopția este gratuită. Dar aceasta nu înseamnă că proprietarul câinelui nu este obligat să suporte sumele cheltuite pe perioada staționării în adăpost, considerentele Sentinței civile nr. 2.188 din 14.07.2014 fiind deplin aplicabile, deoarece aceste dispoziții au făcut obiectul analizei de legalitate în Dosarul nr. 1.690/2/2014. Cu privire la dispozițiile art. 21 alin. (2) din Norme care dispun următoarele: