DECIZIE 1209/2018Paragraful 139

În al doilea rând, textul art. 20 alin. (1) din Norme distorsionează intenția legiuitorului, așa cum este aceasta reflectată de dispozițiile art. 4 alin. (5) din O.U.G., coroborate cu dispozițiile art. 7 alin. (1) lit. c) , art. 8 alin. (2) și ale anexei nr. 4/5 (declarația de angajament de revendicare/adopție) din OUG 155/2001, adăugând la lege și generând insecuritate juridică. Astfel, în timp ce prevederile OUG 155/2001 stabilesc doar că „proprietarul va suporta contravaloarea cheltuielilor“, că revendicarea este gratuită și că prin completarea declarației-angajament (în baza căruia se revendica animalul), proprietarul nu se angajează să plătească vreo taxă, emitentul Normelor introduce formularea „în vederea recuperării câinilor revendicați (...)“, formulare care condiționează practic recuperarea câinilor de achitarea în avans a sumelor (sintagma „în vederea recuperării“ indică în mod clar faptul că achitarea sumelor se face anterior recuperării câinilor revendicați). Ori, această condiționare adaugă la lege și, mai mult decât atât, golește de conținut prevederile art. 20 alin. (2) din Norme, întrucât consiliilor locale nu le este lăsată decât posibilitatea de a stabili un „termen“ de achitare a cheltuielilor anterior termenului de recuperare a câinilor revendicați (așadar delegarea către consiliile locale a stabilirii acestui termen este realmente futilă).