DECIZIE 1209/2018Paragraful 152

Obligația de a adresa solicitările prevăzute la art. 29 alin. (1) către operatorii serviciilor pentru gestionarea câinilor fără stăpân reprezintă o restrângere abuzivă a drepturilor acestor O.N.G.-uri de a se adresa, în primul rând, instituțiilor publice în sarcina cărora legiuitorul a instituit responsabilitatea activității de gestionare a câinilor fără stăpân, și anume autoritățile locale. Astfel, din textul art. 11, coroborat cu art. 14 alin. (1) lit. d) din OUG 155/2001, rezultă că responsabilitatea respectării dreptului de monitorizare al ONG-urilor a fost instituită în manieră generală, cu referire la toate persoanele implicate în actul gestionarii câinilor, iar sancțiunea prevăzuta pentru încălcarea art. 11 are un caracter tot atât de general, fiind aplicabilă tuturor persoanelor susceptibile de a împiedica (chiar și prin refuzul înștiințării) exercitarea drepturilor O.N.G.-urilor. În aceste condiții, este evident că asociațiile se pot adresa și primăriilor sau consiliilor locale, însă acest drept le este subminat de prevederile art. 29 alin. (1) care le orientează explicit către serviciile publice sau către operatorii acestor servicii. Ca și urmare directă a acestei adăugări flagrante la lege se poate retine apariția unei practici de eludare a responsabilității autorităților locale care indică ONG-urilor să ia legătura cu entitățile concesionare, pentru că ele (autoritățile) au delegat către respectivele entități această activitate, nemaiavând nicio responsabilitate în acest sens.