Decizia CCR nr. 58/2025Punctul 16

16. Prin art. 26 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 60/1991, legiuitorul sancționează fapta organizatorilor de a ignora vădit prevederile legale prin organizarea adunării publice în condiții total diferite față de cele declarate inițial (altă oră, alt traseu, alt perimetru), în acest fel punând autoritățile publice în imposibilitatea de a veghea asupra siguranței cetățenilor participanți (a se vedea și dispozițiile art. 4 din Legea nr. 60/1991). Or, formularea ambiguă și neclară a textului art. 26 alin. (1) lit. b) , astfel cum este el interpretat, de altfel, și în prezenta cauză, conduce la incidența acestor dispoziții cu privire la situații ce nu pot fi anticipate de persoanele acuzate de comiterea lor, cu consecința directă a sancționării abuzive, pe criterii neobiective, arbitrare. Astfel, din formularea neclară se poate concluziona că legiuitorul sancționează organizatorii, indiferent de vreo culpă a acestora, pentru faptele altor participanți. Astfel, prin imprevizibilitatea și neclaritatea lor, dispozițiile criticate contravin art. 1 alin. (5) și art. 21 alin. (3) din Constituție, art. 6 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, precum și art. 30 și 39 din Constituția României, ce consacră dreptul la protest pașnic. În acest sens, se invocă deciziile Curții Constituționale nr. 51 din 16 februarie 2016, paragrafele 39-42, și nr. 363 din 7 mai 2015, paragrafele 24 și 25. ...