Decizia ÎCCJ nr. 7/2018 (RIL)Paragraful 9

Doamna procuror Diana Berlic, reprezentantul procurorului general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, a susținut punctul de vedere formulat în scris, precizând că soluțiile subsumate orientării jurisprudențiale prin care s-a apreciat că revine instanței civile competența de soluționare a acțiunilor în despăgubiri formulate de Agenția Națională de Administrare Fiscală, prin direcțiile generale regionale ale finanțelor publice, împotriva administratorului societății, în situația în care s-a dispus achitarea acestuia pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 6 din Legea nr. 241/2005 pentru prevenirea și combaterea evaziunii fiscale, cu modificările ulterioare, au fost, la rândul lor, divergente în ceea ce privește problema admisibilității acțiunilor de acest gen, constatându-se două curente jurisprudențiale, respectiv că aceste acțiuni sunt inadmisibile, nefiind de competența instanței de judecată statuarea asupra întinderii creanței fiscale și instituirea obligației de plată în sarcina debitorului, iar, într-o a doua opinie, s-a apreciat că acțiunile sunt admisibile. Ministerul Public, prin reprezentant, solicită extinderea problemei de drept și cu privire la aspectul legat de admisibilitatea acțiunii. Pune concluzii de admitere a recursului în interesul legii, apreciind că acțiunile în răspundere civilă delictuală îndreptate împotriva administratorului unei societăți, formulate de Agenția Națională de Administrare Fiscală, prin direcțiile generale regionale ale finanțelor publice, derivate din cauze penale în care s-a făcut aplicarea dispozițiilor art. 25 alin. (5) din Codul de procedură penală, sunt inadmisibile, iar constatarea inadmisibilității acestor acțiuni revine instanței civile - judecătoria sau tribunalul, după criteriul valoric.