Decizia CCR nr. 86/2025Punctul 102

102. Cu privire la criticile de neconstituționalitate intrinsecă, se impune analiza, cu precădere, a criticilor aduse Legii din perspectiva reglementării instituției juridice a stării de alertă, conduită care, în opinia autorilor, aduce atingere atât unor norme constituționale procedurale, de exemplu, prerogativa Președintelui instituită de art. 93 din Legea fundamentală, cât și unor standarde constituționale care ocrotesc valori substanțiale, precum predictibilitatea legii. Curtea a conturat o bogată jurisprudență prin care a arătat că instituția juridică a stării de alertă respectă toate standardele și textele constituționale invocate în deciziile anterioare și care, în esență, sunt invocate și în cauza de față. Astfel, criticile aduse art. 2 și 4 din Lege au mai fost ridicate, în mod identic, și în cauza soluționată prin Decizia nr. 12 din 18 ianuarie 2022, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 599 din 20 iunie 2022, paragrafele 1821, când Curtea a statuat că nu există niciun obstacol constituțional pentru legiuitor ca, în considerarea situațiilor enumerate în art. 53, să reglementeze printr-o lege, așa cum este și Legea, o serie de măsuri care pot avea drept efect restrângerea exercițiului unor drepturi sau al unor libertăți, fără să fie necesară instituirea stării de urgență de către Președintele României. Dacă măsurile instituite se circumscriu condițiilor constituționale ale art. 53, gruparea acestora sub conceptul de stare de alertă nu prezintă niciun aspect contrar prevederilor Legii fundamentale. ...