Decizia ÎCCJ nr. 1/2018 (RIL)Paragraful 23

Astfel, a învederat că, într-o primă orientare se consideră că recunoașterea unei hotărâri de condamnare la pedeapsa închisorii pronunțate de o instanță străină, formulată de un condamnat în vederea contopirii cu pedepse aplicate de instanțele române și deducerii duratei executate în străinătate, îmbracă forma unei cereri de recunoaștere, pe cale incidentală, întemeiate pe dispozițiile art. 140^1 alin. (2) din Legea nr. 302/2004, republicată, cu modificările și completările ulterioare, care este de competența instanței învestite cu cererea principală ce are ca obiect modificarea pedepsei în temeiul art. 585 din Codul de procedură penală, motivându-se că, prin cererea formulată, condamnatul urmărește efectuarea operațiunii juridice de contopire a pedepselor și, în final, deducerea din pedeapsa rezultantă a întregii perioade executate, inclusiv cea executată în străinătate, aceasta constituind finalitatea mediată a cererii.