Decizia ÎCCJ nr. 1/2018 (HP)Punctul II

II. Expunerea succintă a cauzei: Dosarul nr. 2.247/304/2014 al Curții de Apel Craiova - Secția penală și pentru cauze cu minori are ca obiect apelurile declarate de Parchetul de pe lângă Judecătoria Segarcea și inculpații B.S.V., D.G., C.M., A.C., P.T. și S.C. T. S.R.L. împotriva Sentinței penale nr. 155 din 7 octombrie 2016 a Tribunalului Dolj. Prin sentința penală mai sus menționată s-a dispus, în baza art. 386 alin. (1) din Codul de procedură penală, schimbarea încadrării juridice a faptelor pentru care a fost trimis în judecată inculpatul A.C. din infracțiunile de abuz în serviciu prevăzute de art. 297 alin. (1) din Codul penal raportat la art. 13^2 din Legea nr. 78/2000 pentru prevenirea, descoperirea și sancționarea faptelor de corupție, republicată, cu aplicarea art. 35 alin. (1) din Codul penal și art. 38 alin. (1) din Codul penal în infracțiunile de abuz în serviciu contra intereselor publice prevăzute de art. 248 alin. 1 din Codul penal din 1969 raportat la art. 13^2 din Legea nr. 78/2000 pentru prevenirea, descoperirea și sancționarea faptelor de corupție, republicată, cu aplicarea art. 41 alin. 2 din Codul penal din 1969 și art. 33 alin. 1 lit. a) din Codul penal din 1969. În baza art. 248 alin. 1 din Codul penal din 1969 raportat la art. 13^2 din Legea nr. 78/2000 pentru prevenirea, descoperirea și sancționarea faptelor de corupție, republicată, cu aplicarea art. 41 alin. 2 din Codul penal din 1969 și art. 5 din Codul penal, s-a dispus condamnarea inculpatului A.C. la pedeapsa de 3 ani închisoare (lucrare Sistem de alimentare apă în comuna C., persoană vătămată comuna C.). În baza art. 248 alin. 1 din Codul penal din 1969 raportat la art. 13^2 din Legea nr. 78/2000 pentru prevenirea, descoperirea și sancționarea faptelor de corupție, republicată, cu aplicarea art. 41 alin. 2 din Codul penal din 1969 și art. 5 din Codul penal, s-a dispus condamnarea inculpatului A.C. la pedeapsa de 3 ani închisoare (lucrare Baza sportivă în comuna C., persoană vătămată comuna C.). În baza art. 26 din Codul penal din 1969 raportat la art. 248 alin. 1 din Codul penal din 1969 raportat la art. 13^2 din Legea nr. 78/2000 pentru prevenirea, descoperirea și sancționarea faptelor de corupție, republicată, cu aplicarea art. 41 alin. 2 din Codul penal din 1969 și art. 5 din Codul penal, art. 396 alin. (10) din Codul de procedură penală s-a dispus condamnarea inculpatei S.C. T. S.R.L. la pedeapsa de 20.000 lei amendă (lucrare Sistem de alimentare apă în comuna C., persoană vătămată comuna C.). Împotriva acestei sentințe au declarat apel Parchetul de pe lângă Judecătoria Segarcea și inculpații A.C., B.S.V., D.G., C.M., P.T. și S.C. T. S.R.L., criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie. În ședința din data de 2 noiembrie 2017, în cadrul criticilor formulate, inculpatul A.C. a solicitat achitarea, printre altele, pe motiv că, drept urmare a pronunțării Deciziei nr. 405/2016 de către Curtea Constituțională, infracțiunea de abuz în serviciu a fost dezincriminată tacit, prin voința legiuitorului care nu a intervenit în termenul de 45 de zile prevăzut de art. 31 alin. (3) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale și a solicitat în temeiul dispozițiilor art. 475 din Codul de procedură penală sesizarea Înaltei Curți de Casație și Justiție - Completul pentru dezlegarea unei chestiuni de drept în materie penală. Prin Încheierea de sesizare din data de 2 noiembrie 2017, Curtea de Apel Craiova - Secția penală și pentru cauze cu minori a reținut că, potrivit art. 408 și următoarele din Codul de procedură penală, este învestită cu soluționarea cauzei în ultimă instanță. De asemenea, s-a reținut că, în speță, s-a ridicat o chestiune de drept de a cărei dezlegare depinde soluționarea pe fond a cauzei. Astfel, lămurirea modului de interpretare și aplicare a dispozițiilor art. 297 din Codul penal, respectiv ale art. 246 din Codul penal de la 1969, în sensul de a stabili dacă mai este îndeplinită condiția tipicității infracțiunii de abuz în serviciu sau a intervenit dezincriminarea ca efect al Deciziei Curții Constituționale nr. 405/2016, este esențială pentru a analiza acuzația din perspectiva art. 4 din Codul penal sau a art. 5 din Codul penal. Chestiunea de drept enunțată este nouă, deoarece s-a constatat că asupra acesteia Înalta Curte de Casație și Justiție nu a statuat printr-o hotărâre prealabilă, nici printr-un recurs în interesul legii, așa cum rezultă din evidența sesizărilor publicată pe pagina de internet a instanței supreme, și nu face obiectul unui recurs în interesul legii în curs de soluționare, conform acelorași evidențe. Drept urmare, în conformitate cu art. 475 din Codul de procedură penală, a sesizat Înalta Curte de Casație și Justiție în vederea pronunțării unei hotărâri prealabile, prin care să se dea o rezolvare de principiu modalității de interpretare a dispozițiilor art. 297 din Codul penal, respectiv ale art. 246 din Codul penal din 1969, în sensul de a lămuri dacă este îndeplinită condiția tipicității infracțiunii de abuz în serviciu sau a intervenit dezincriminarea, ca efect al Deciziei Curții Constituționale nr. 405/2016. ...