Decizia CCR nr. 49/2025Punctul 24

24. Cu toate acestea, Curtea reține că dispozițiile art. 25 alin. (3) lit. c) din Codul de procedură fiscală prevăd, în prima ipoteză, condiția potrivit căreia persoana juridică ce răspunde solidar are raporturi de muncă sau civile de prestări de servicii cu cel puțin jumătate dintre angajații sau prestatorii de servicii ai debitorului. Corelativ, reglementarea condiției naște în sarcina organului fiscal competent obligația de a verifica îndeplinirea acesteia la momentul emiterii actului administrativ fiscal de stabilire a răspunderii solidare. În acest context, Curtea observă că legiuitorul utilizează verbul „a avea“ la timpul prezent [„are (...) raporturi de muncă sau civile de prestări de servicii“], a cărui trăsătură temporală definitorie indică faptul că această formă verbală este în mod obișnuit asociată cu semnificația „proces desfășurat concomitent cu actul enunțării“ (Gramatica limbii române, vol. I, „Cuvântul“, Editura Academiei Române, București, 2005, p. 407), deci al constatării. ...