Decizia ÎCCJ nr. 26/2017Punctul II

II. Punctul de vedere al instanțelor care au formulat sesizările 1. Cu privire la admisibilitatea sesizărilor Înaltei Curți de Casație și Justiție a) Curtea de Apel București - Secția I penală a apreciat că sunt îndeplinite condițiile de admisibilitate prevăzute de art. 475 din Codul de procedură penală, întrucât a fost învestită, în ultimul grad de jurisdicție, cu soluționarea Dosarului nr. 219/98/2017 privind contestația formulată împotriva hotărârii de respingere ca nefondată a contestației la executare întemeiată pe dispozițiile art. 595 alin. (1) din Codul de procedură penală și soluționarea cauzei depinde de lămurirea chestiunii de drept ce face obiectul întrebării prealabile, în condițiile în care contestatoarea a fost condamnată definitiv, la data de 13 aprilie 2012, la o pedeapsă de 5 ani închisoare cu executare în regim de detenție, pentru săvârșirea infracțiunii de abuz în serviciu contra intereselor publice în formă continuată, prevăzută de art. 248^1 din Codul penal din 1969 raportat la art. 248 din Codul penal din 1969 cu aplicarea art. 41 alin. 2 din Codul penal din 1969, având în vedere că, în calitate de contabil-șef, și-a îndeplinit în mod defectuos sarcinile de serviciu, prin încălcarea unui act normativ care nu are putere de lege, iar prin Decizia nr. 405 din 15 iunie 2016, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 517 din 8 iulie 2016, Curtea Constituțională, referindu-se la dispozițiile art. 246 din Codul penal din 1969, respectiv ale art. 297 alin. (1) din Codul penal, a constatat că sintagma „îndeplinește în mod defectuos“, este conformă cu legea fundamentală numai în măsura în care prin aceasta se înțelege „îndeplinește prin încălcarea legii“. De asemenea, Curtea de Apel a constatat că Înalta Curte de Casație și Justiție nu a statuat printr-o hotărâre prealabilă asupra chestiunii de drept, nici printr-un recurs în interesul legii, iar aceasta nu face în prezent obiectul unui asemenea recurs. ... b) Tribunalul Brașov - Secția penală a constatat că sesizarea instanței supreme este admisibilă, fiind îndeplinite cumulativ condițiile prevăzute de art. 475 din Codul de procedură penală, întrucât a fost învestit cu soluționarea Dosarului nr. 4.313/197/2017, în ultimă instanță [adică cu contestația formulată împotriva hotărârii de respingere ca nefondată a contestației la executare întemeiată pe dispozițiile art. 595 alin. (1) din Codul de procedură penală], iar soluționarea cauzei depinde de lămurirea chestiunii de drept ce face obiectul întrebării prealabile, în condițiile în care contestatorul a fost condamnat definitiv, la data de 8 iulie 2015, la o pedeapsă de 3 ani închisoare cu suspendare sub supraveghere a executării, sub aspectul săvârșirii infracțiunii de abuz în serviciu prevăzute de art. 13^2 din Legea nr. 78/2000, cu modificările și completările ulterioare, raportat la art. 297 din Codul penal, art. 175 alin. (1) din Codul penal și art. 5 din Codul penal (art. 13^2 din Legea nr. 78/2000, cu modificările și completările ulterioare, raportat la art. 248^1 din Codul penal din 1969 și art. 248 din Codul penal din 1969), constând în îndeplinirea defectuoasă a sarcinilor trasate printr-o dispoziție a directorului general ce completa fișa postului și, ulterior, instanța de contencios constituțional statuând, prin Decizia nr. 405 din 15 iunie 2016, asupra constituționalității dispozițiilor art. 246 din Codul penal din 1969, respectiv art. 297 alin. (1) din Codul penal, a constatat că sintagma „îndeplinește un mod defectuos“ este conformă cu legea fundamentală numai în măsura în care prin aceasta se înțelege „îndeplinește prin încălcarea legii“. Totodată, Tribunalul a constatat că instanța supremă nu a statuat printr-o hotărâre prealabilă asupra chestiunii de drept, nici printr-un recurs în interesul legii, iar aceasta nu face în prezent obiectul unui asemenea recurs. ... ... 2. Cu privire la problema de drept ce formează obiectul sesizărilor a) Curtea de Apel București - Secția I penală, făcând trimitere la cele statuate de Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept în materie penală prin Decizia nr. 6 din 2017, precum și la deciziile nr. 110 din 4 aprilie 2017 și nr. 179 din 26 aprilie 2017, pronunțate de Secția penală din cadrul instanței supreme, a constatat că Decizia nr. 405 din 15.06.2016 a Curții Constituționale prin care a fost dezincriminată fapta funcționarului public care, în exercitarea atribuțiilor de serviciu, nu îndeplinește un act sau îndeplinește un act prin încălcarea unui act normativ care nu are putere de lege produce efecte și în cazul hotărârilor penale definitive, pe calea contestației prevăzute de art. 595 din Codul de procedură penală. ... b) Tribunalul Brașov - Secția penală a arătat că sintagma „lege de dezincriminare“ cuprinde toate situațiile care privesc atât dezincriminarea expresă, cât și cea tacită, întrucât ambele reprezintă voința legiuitorului, inclusiv în ipoteza în care, în termenul de 45 de zile prevăzut de art. 31 alin. (3) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale, nu s-a intervenit pozitiv în vederea punerii legislației în acord cu deciziile Curții Constituționale. ... Ca atare, instanța a concluzionat că sunt incidente dispozițiile art. 595 alin. (1) din Codul de procedură penală, având în vedere că legiuitorul nu a intervenit în termenul de 45 de zile de la publicarea Deciziei nr. 405 din 15 iunie 2016 a Curții Constituționale, o interpretare contrară conducând la o situație discriminatorie între persoanele aflate în aceeași situație juridică, dar care au fost trimise în judecată în mod separat. ... ...