Decizia ÎCCJ nr. 86/2017 (HP)Punctul II

II. Expunerea succintă a procesului în cadrul căruia s-a invocat chestiunea de drept menționată 2. Prin cererea formulată la data de 3 decembrie 2015 cu nr. 114.907/299/2015 reclamanta, în contradictoriu cu pârâta și cu intervenientul forțat, a solicitat instanței obligarea pârâtei la plata sumei de 5.352 lei, reprezentând despăgubirile achitate asiguratului CASCO și 117,64 lei, cu titlu de penalități de întârziere calculate de la data scadenței, respectiv 21 noiembrie 2015 până la data de 2 decembrie 2015. Totodată, reclamanta a solicitat obligarea pârâtei la plata penalităților de 0,2% pe zi de întârziere, calculate de la data introducerii acțiunii până la data plății efective, cu cheltuieli de judecată. ... 3. În motivare, în esență, reclamanta a precizat că la data de 4 iulie 2015 a fost avariat autoturismul asigurat CASCO la societatea reclamantă, care a achitat despăgubirea cuvenită în cuantum de 5.352 lei. S-a arătat că din documentul de constatare amiabilă a accidentului și din declarația conducătorului vehiculului asigurat CASCO a rezultat că celălalt conducător auto este vinovat de producerea accidentului, iar acesta din urmă încheiase cu pârâta o convenție de asigurare obligatorie de răspundere civilă pentru pagube cauzate terților. ... 4. Cererea a fost întemeiată pe dispozițiile art. 2.210 din Codul civil și Norma Autorității de Supraveghere Financiară nr. 23/2014 privind asigurarea obligatorie de răspundere civilă pentru prejudicii produse prin accidente de vehicule, cu modificările și completările ulterioare (Norma nr. 23/2014). ... 5. Prin Sentința nr. 6.400 din 11 aprilie 2016, pronunțată de Judecătoria Sectorului 1 București, a fost admisă în parte cererea. A fost respins capătul de cerere privind obligarea pârâtei la plata sumei de 5.352 lei reprezentând despăgubiri, ca rămas fără obiect, fiind obligată pârâta la plata către reclamantă a sumei reprezentând penalități de întârziere în cuantum de 0,2% raportate la debitul de 5.352 lei aferente perioadei 21 noiembrie 2015-16 decembrie 2015. ... 6. Prima instanță a reținut că sunt întrunite condițiile răspunderii civile delictuale în ceea ce îl privește pe intervenientul forțat, iar, prin raportare la dispozițiile art. 49 din Legea nr. 136/1995 privind asigurările și reasigurările în România, cu modificările și completările ulterioare (Legea nr. 136/1995), la data de 25 noiembrie 2015 reclamanta era îndreptățită să solicite plata sumei de 5.352 lei. Având în vedere că suma solicitată a fost achitată reclamantei la data de 16 decembrie 2015, instanța a apreciat că a rămas fără obiect capătul de cerere principal. În privința capătului de cerere accesoriu, în temeiul dispozițiilor din Norma nr. 23/2014, a fost obligată pârâta la plata penalităților de întârziere. ... 7. În cadrul apelului declarat la data de 20 mai 2016 pârâta a solicitat schimbarea în parte a sentinței, în sensul respingerii capătului de cerere privind penalitățile de întârziere ca neîntemeiat întrucât, în speță, sunt aplicabile dispozițiile art. 58 alin. (2) din Norma nr. 23/2014. S-a apreciat că dispozițiile aplicabile nu prevăd obligația de plată a penalităților, acesta fiind un caz derogatoriu de la articolele care reglementează ipoteza în care chiar persoana păgubită se adresează asigurătorului RCA. ... ...