Decizia ÎCCJ nr. 29/2020 (HP)Punctul III

III. Expunerea succintă a procesului 11. Prin Cererea înregistrată la 13 ianuarie 2017 pe rolul Curții de Apel București - Secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, reclamanta X S.A. - societate de asigurare a chemat în judecată pe pârâtul Fondul de garantare a asiguraților, solicitând anularea Deciziei nr. xxxx emise de pârât la data de 27 decembrie 2016, obligarea pârâtului la plata sumei de 19.580,23 lei, compusă din: 12.230 lei reprezentând despăgubire achitată de reclamantă către asiguratul CASCO și 7.350,23 lei reprezentând penalități de întârziere calculate prin aplicarea procentului de 0,1% asupra numărului de zile de întârziere, în conformitate cu art. 64 alin. (4) din Normele privind asigurarea obligatorie de răspundere civilă pentru prejudicii produse prin accidente de vehicule, puse în aplicare prin Ordinul președintelui Comisiei de Supraveghere a Asigurărilor nr. 14/2011, cu modificările și completările ulterioare, și la plata cheltuielilor de judecată. ... 12. Prin Sentința civilă nr. 2.569 din 23 iunie 2017, Curtea de Apel București - Secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal a admis în parte cererea, a anulat Decizia nr. xxxx din 27 decembrie 2016 emisă de pârât și l-a obligat pe acesta să soluționeze pe fond cererea de plată formulată de reclamantă cu privire la suma de 19.580,23 lei. ... 13. De asemenea, a respins celelalte cereri ale reclamantei ca neîntemeiate și a obligat pârâtul la plata sumei de 1.350 lei cu titlu de cheltuieli de judecată către reclamantă. ... 14. Împotriva acestei sentințe a declarat recurs pârâtul Fondul de garantare a asiguraților, solicitând casarea, în parte, a hotărârii recurate și, în urma reținerii cauzei spre rejudecare, respingerea în tot a cererii de chemare în judecată formulate de intimata-reclamantă, precum și obligarea acesteia la plata cheltuielilor de judecată efectuate în legătură cu soluționarea cauzei. ... 15. Recurenta a susținut, în esență, că hotărârea primei instanțe este nelegală, fiind pronunțată prin analizarea altui raport juridic decât cel dedus judecății; a fost dată cu nesocotirea unor prevederi legale care reglementează, pe de o parte, momentul nașterii dreptului creditorilor de asigurări de a solicita plata de despăgubiri de la Fondul de garantare a asiguraților, iar, pe de altă parte, mecanismul garantării în ipoteza deschiderii procedurii falimentului unui asigurător, hotărârea conținând motive străine de natura pricinii. ... 16. Astfel, recurenta a arătat că hotărârea instanței de fond cuprinde o motivare străină de natura cauzei, motiv de recurs prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 6 din Codul de procedură civilă, întrucât în mod greșit se raportează exclusiv la „raportul juridic de asigurare contractuală RCA“, deși intimata-reclamantă a supus judecății dreptul său de regres izvorât din plata indemnizației făcute asiguratului său CASCO, ca urmare a vătămării suferite din culpa unui asigurat RCA la asigurătorul Y S.A. ... 17. Față de susținerile intimatei-reclamante din acțiune, este evident că analiza de către instanța de fond a „raportului de asigurare contractuală RCA“ este total greșită, motivele hotărârii fiind străine de natura pricinii. ... 18. Instanța de fond conchide greșit că dispozițiile Legii nr. 136/1995 privind asigurările și reasigurările în România, cu modificările și completările ulterioare (Legea nr. 136/1995), se aplică tuturor raporturilor de garantare și contractelor de asigurare încheiate până la data de 26 iulie 2015 inclusiv, în timp ce Legea nr. 213/2015 se aplică raporturilor de garantare și contractelor de asigurare încheiate începând cu data de 27 iulie 2015. ... 19. Dreptul de regres al intimatei-reclamante este, fără tăgadă, dreptul dedus judecății și pretins încălcat de pârât prin decizia contestată în prezenta cauză, iar principala critică adusă de intimată deciziei emise de Fondul de garantare a asiguraților este încălcarea acestui drept, dobândit prin subrogare în drepturile asiguratului său plătit, potrivit dispozițiilor art. 2.210 din Codul civil, nicidecum „raportul de asigurare contractuală RCA“. Raportul de asigurare RCA încheiat de vinovatul pentru producerea riscului asigurat pentru care intimata a plătit asiguratului său CASCO constituie doar premisa atragerii răspunderii asigurătorului Y S.A., potrivit titlului executoriu de care se prevalează intimata-reclamantă, dar acest contract de asigurare nu a fost dedus judecății în cauza de față, pentru că izvorul dreptului intimatei supus judecății este dreptul de regres, iar contractul RCA nu a fost accesat de către păgubit, acesta preferând să se îndrepte împotriva asigurătorului său CASCO, așa cum învederează intimata în acțiune. ... 20. În ceea ce privește motivul de recurs prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 din Codul de procedură civilă, recurenta susține că instanța ignoră în mod vădit nelegal dispozițiile art. 22 din Legea nr. 503/2004, respectiv ale art. 266 alin. (1) din Legea nr. 85/2014 privind procedurile de prevenire a insolvenței și de insolvență, cu modificările și completările ulterioare (Legea nr. 85/2014), potrivit cărora, de la data constatării stării de insolvență a societății de asigurare, se naște dreptul creditorilor de asigurări de a solicita plata sumelor cuvenite de la Fondul de garantare; arată că premisa de la care pornește, respectiv aceea că ar exista un raport juridic de garantare, ca urmare și odată cu încheierea contractului de asigurare RCA, este greșită, ignorând cu desăvârșire împrejurarea că un raport juridic de garantare nu se concretizează în niciun fel anterior datei constatării stării de insolvență a societății de asigurare și depunerii cererii de plată la Fondul de garantare a asiguraților. ... 21. Astfel, sub un prim aspect, recurenta a susținut că instanța de fond s-a aflat într-o gravă eroare, chiar dacă elementele raportului de drept substanțial și ale celui de drept procesual erau corect stabilite sau măcar păstrate consecvent, de vreme ce concluzia analizei infirmă total premisa de la care s-a pornit: raportul de asigurare contractuală, plata despăgubirii asiguratului, plata prin subrogație legală a despăgubirii de către asigurător, acțiunea recursorie (în regres) împotriva asigurătorului a celui subrogat - mențiuni care fac trimitere în mod evident la dreptul de regres dedus judecății de către reclamantă și pretins încălcat de Fondul de garantare a asiguraților prin decizia contestată în prezenta cauză, drept de regres întemeiat pe contractul CASCO, și nicidecum pe cel RCA. ... 22. Sub un al doilea aspect se susține că din interpretarea coroborată a dispozițiilor exprese cuprinse în art. 22 din Legea nr. 503/2004, respectiv art. 266 alin. (1) din Legea nr. 85/2014 rezultă în mod neechivoc faptul că dreptul creditorilor de asigurări de a solicita despăgubiri de la Fondul de garantare se naște la data deschiderii procedurii de faliment a asigurătorului Y S.A. ... 23. Contrar celor reținute de către prima instanță, față de prevederile clare și neechivoce anterior amintite, rezultă că dreptul reclamantei de a solicita plata sumelor cuvenite cu titlu de despăgubiri și obligația corelativă a Fondului de garantare a asiguraților de a face aceste plăți s-au născut la 31 august 2015 - data intrării în vigoare a Deciziei Autorității de Supraveghere Financiară nr. 2.034/2015 privind închiderea procedurii de redresare financiară prin administrare specială, revocarea administratorului special, stabilirea stării de insolvență, declanșarea procedurii de faliment și retragerea autorizației de funcționare a Societății Asigurare-Reasigurare Astra - S.A., dată la care era în vigoare Legea nr. 213/2015, și nu Legea nr. 136/1995. ... 24. Sub al treilea aspect, recurenta solicită să se constate, contrar celor reținute de către prima instanță, că, în speță, între Fondul de garantare a asiguraților și reclamantă nu există un raport juridic de garantare, născut odată cu încheierea poliței RCA, și nici un drept de garantare născut între asiguratul CASCO și Fondul de garantare a asiguraților. În acest sens, recurentul arată că nu are încheiate cu reclamanta raporturi contractuale de asigurare directe/raporturi de garantare accesorii acestora, cu atât mai puțin unele provenite din contractele de asigurare de tip RCA încheiate cu asigurătorul Y S.A. aflat în faliment. ... 25. Intimata-reclamantă X S.A. - societate de asigurare a formulat întâmpinare, prin care a solicitat respingerea recursului ca nefondat. ... 26. La data de 16 octombrie 2017, recurentul-pârât a formulat, în temeiul art. 201 alin. (2) din Codul de procedură civilă, răspuns la întâmpinare, prin care a solicitat înlăturarea apărărilor invocate de intimată și admiterea recursului așa cum a fost formulat. ... 27. În ședința publică din data de 2 octombrie 2019, Înalta Curte de Casație și Justiție - Secția de contencios administrativ și fiscal, din oficiu, a pus în discuția părților necesitatea sesizării Înaltei Curți de Casație și Justiție în vederea pronunțării unei hotărâri prealabile pentru dezlegarea chestiunilor de drept incidente în cauză, dând posibilitatea și părților să depună la dosarul cauzei eventuale întrebări ce ar putea fi adresate instanței supreme, în temeiul art. 519 din Codul de procedură civilă. ... 28. Prin Încheierea din 30 octombrie 2019, sesizarea a fost considerată admisibilă și, în temeiul dispozițiilor art. 520 alin. (2) din Codul de procedură civilă, s-a dispus suspendarea judecății. ... ...