Decizia ÎCCJ nr. 79/2017 (HP)Punctul IV

IV. Expunerea succintă a procesului 10. Prin Sentința civilă nr. 622/F/21 decembrie 2016, pronunțată de Tribunalul Bistrița-Năsăud în Dosarul nr. 1.984/112/2016, s-au respins excepția prescripției dreptului material la acțiune invocată de pârâții C și D și acțiunea formulată de reclamantul A în contradictoriu cu pârâții B, C și D, ca neîntemeiată. ... 11. Pentru a pronunța această sentință, prima instanță a reținut, în esență, următoarele: Reclamantul a fost timp de 28 de ani procuror, raporturile sale de muncă încetând prin pensionare la data de 19 decembrie 2012. Prin art. 81 alin. (1) din Legea nr. 303/2004, în forma în vigoare la momentul pensionării, s-a prevăzut dreptul magistraților la o indemnizație egală cu șapte indemnizații de încadrare lunare brute, care se impozitează potrivit legii, cu condiția existenței unei vechimi continue în magistratură de 20 de ani. La momentul ieșirii la pensie, art. 9 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 80/2010 prevedea expres că, în anul 2012, nu se acordă indemnizațiile la ieșirea la pensie. Prima instanță a constatat că această reglementare legală s-a aplicat și în anii 2013, 2014, 2015, 2016, conform art. 2 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 84/2012, art. 10 alin. (1) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 103/2013, art. 9 alin. (1) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 83/2014 și art. 11 alin. (1) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 57/2015. Pentru întreaga perioadă 1 ianuarie 2012-31 decembrie 2016 este suspendat dreptul la indemnizația de pensionare, ca urmare a faptului că în fiecare an de exercițiu bugetar a intervenit o normă legală imperativă prin care s-a interzis acordarea acesteia, astfel că tribunalul a apreciat că pârâții în mod corect nu au acordat reclamantului dreptul pretins. Nu au fost avute în vedere susținerile reclamantului în sensul că pârâții aveau obligația de a întreprinde demersuri în vederea asigurării bugetului necesar, atât timp cât ordonatorii de credite pot solicita fonduri doar în limitele prevăzute de lege și cu respectarea destinației fondurilor. În ceea ce privește drepturile prevăzute de un act normativ, care au fost suspendate succesiv, instanța de fond a mai reținut că, prin Decizia nr. 42/2014, Curtea Constituțională a constatat că dispozițiile legale prin care s-a suspendat acordarea unor drepturi sunt constituționale. Este adevărat că s-a subliniat faptul că măsura de suspendare repetată a acestor drepturi, pentru mai mulți ani la rând, ar putea afecta caracterul previzibil al normelor de lege, creând incertitudine cu privire la existența acestor drepturi, însă, prin această subliniere, Curtea Constituțională doar a atenționat legiuitorul cu privire la faptul că un drept nu ar putea fi suspendat o perioadă foarte îndelungată de timp, deoarece, prin această conduită, s-ar crea o incertitudine cu privire la însăși existența dreptului respectiv, lăsând să se înțeleagă că legiuitorul ar trebui să ia alte măsuri legislative, dacă situația economică nu-i permite acordarea unor drepturi suplimentare prevăzute în legi în vigoare. Statuând că legiuitorul este în drept să instituie dreptul la acordarea indemnizației de pensionare, să prevadă condițiile și criteriile de acordare, să le modifice, suspende sau chiar să le anuleze și văzând că pentru anii 2012-2016 s-a prevăzut expres că angajatorii nu pot acorda asemenea indemnizații, prima instanță a considerat că acțiunea reclamantului nu este întemeiată. ... 12. Împotriva acestei sentințe a formulat apel reclamantul A, invocând cele statuate de către Înalta Curte de Casație și Justiție prin Decizia nr. 16/2015, dată în dezlegarea unor chestiuni de drept, în sensul că a fost recunoscută existența dreptului la indemnizația de pensionare, că această indemnizație constituie un drept la protecție socială, drept garantat de art. 41 alin. (2) din Constituție, acesta fiind reglementat tocmai în considerarea condițiilor speciale în care s-a desfășurat activitatea și pentru recompensarea privațiunilor și interdicțiilor pe care statutul magistraților le impune acestora. Apelantul a mai arătat că dreptul la indemnizație de pensionare nu a fost condiționat de existența fondurilor necesare plății acestuia, iar lipsa fondurilor bănești este mai mult o chestiune care ține de executarea debitului, și nu de admisibilitatea acțiunii. Pe de altă parte, temporizarea plății indemnizației nu poate fi acceptată la nesfârșit, neprobându-se în cauză că mai există un interes public care să justifice în continuare interdicția aplicării unor dispoziții legale în vigoare. ... 13. În cadrul soluționării acestei căi de atac, Curtea de Apel Cluj, în temeiul art. 520 alin. (2) din Codul de procedură civilă, a dispus suspendarea judecării apelului până la pronunțarea hotărârii prealabile pentru dezlegarea chestiunii de drept de către Înalta Curte de Casație și Justiție. ... ...