Decizia ÎCCJ nr. 23/2017 (RIL)Punctul IV

IV. Examenul jurisprudențial 5. Colegiul de conducere al Curții de Apel Constanța a constatat existența practicii neunitare în privința ambelor probleme de drept ce fac obiectul sesizării cu recurs în interesul legii, astfel: A. În privința interpretării și aplicării art. 480 alin. (3) din Codul de procedură civilă, referitor la primul motiv de anulare a hotărârii atacate și de trimitere spre rejudecare la prima instanță, atunci când aceasta a soluționat procesul fără a intra în judecata fondului, s-au conturat următoarele orientări jurisprudențiale: A.1. Unele instanțe au reținut că „soluționarea procesului fără a intra în judecata fondului“ implică o constatare a instanței de apel că prima instanță a admis în mod greșit o excepție dirimantă, care a făcut inutilă cercetarea temeiniciei pretențiilor din cererea introductivă. În aceste condiții, ori de câte ori instanțele de control judiciar rețineau că, în mod eronat, au fost admise excepții precum inadmisibilitatea, autoritatea de lucru judecat, lipsa calității procesuale active sau pasive, prescripția, tardivitatea etc., dacă părțile din apel solicitau aceasta, anulau sentința și dispuneau trimiterea cauzei la prima instanță pentru continuarea judecății. ... A.2. Alte instanțe au apreciat că pot ordona rejudecarea de către prima instanță și în situațiile în care prima instanță a dispus formal asupra fondului cererii, prin respingerea acțiunii ca neîntemeiată sau prin admiterea acesteia în tot sau în parte, însă fără să existe o motivare a soluției sau dacă există lacune sau inadvertențe ale motivării, lipsuri evidente ale probatoriului sau orice altă situație care ar putea fi calificată ca nefiind o reală cercetare a fondului, ce ar îndreptăți instanța de apel să aprecieze că nu a existat o judecată pe fond. ... ... B. În privința interpretării și aplicării art. 480 alin. (3) teza a doua din Codul de procedură civilă, referitor la solicitarea expresă a părților de a trimite pricina spre rejudecare primei instanțe prin cererea de apel ori prin întâmpinare, instanțele nu au o practică unitară referitoare la actul de procedură și, implicit, la termenul în care partea interesată ar putea face această solicitare. B.1. Astfel, unele instanțe fac aplicarea literală a normei analizate și apreciază că numai dacă apelantul, prin cererea conținând calea de atac, ori intimatul, prin întâmpinare, cere textual trimiterea spre rejudecare, se impune adoptarea acestei măsuri, orice altă solicitare în acest sens (note de ședință, concluzii scrise sau orale etc.) neputând avea o asemenea finalitate. ... B.2. Alte instanțe, dimpotrivă, au apreciat că trimiterea spre rejudecare poate fi dispusă de instanța de apel, chiar dacă nu a fost solicitată anume prin cererea de apel sau prin întâmpinare, admițând cererile formulate prin note ulterioare, prin concluziile orale cu ocazia dezbaterilor asupra fondului căii de atac sau chiar punând această măsură în discuția părților, din oficiu (și, uneori, chiar împotriva voinței părților). ... ... ... ...