Decizia ÎCCJ nr. 23/2017 (RIL)Punctul VII

VII. Doctrina în materie 15. Orientări doctrinare cu privire la interpretarea sintagmei „prima instanță a soluționat procesul fără a intra în judecata fondului“ În doctrină s-a apreciat că atunci când instanța de apel a constatat că, în mod greșit, s-a soluționat procesul fără a se intra în judecata fondului, pe baza unei excepții care a fost admisă, hotărârea atacată va fi anulată și fie se va evoca fondul, fie se va trimite cauza în rejudecare primei instanțe. S-a mai arătat că prima ipoteză a art. 480 alin. (3) din Codul de procedură civilă are în vedere acele împrejurări care decurg din admiterea unor excepții de fond sau chiar de formă și care împiedică cercetarea temeiniciei acțiunii. Practic, legea cuprinde o formulă largă care include în conținutul său toate neregulile procedurale care au determinat pronunțarea unei soluții fără cercetarea fondului, cum este cazul anulării cererii de chemare în judecată ca netimbrată sau nesemnată, respingerea cererii ca prescrisă, inadmisibilă, pentru existența autorității de lucru judecat ori pe baza unor excepții peremptorii. Însă, în cazul nesoluționării unor cereri incidentale sau accesorii (cerere chemare în garanție, cerere de intervenție etc.) nu se poate pronunța anularea hotărârii și trimiterea cauzei spre rejudecare, deoarece art. 445 din Codul de procedură civilă nu permite completarea hotărârii pe calea apelului. Într-o opinie, art. 480 alin. (3) din Codul de procedură civilă este interpretat sub aspectul „nesoluționării fondului“ ca reprezentând situația în care prima instanță, admițând o excepție procesuală, nu a mai procedat la judecarea fondului; în același timp, autorul adaugă o soluție jurisprudențială mai veche, pronunțată în temeiul art. 297 din Codul de procedură civilă de la 1865, care ar viza și situația în care instanța a judecat în lipsa oricăror dovezi din care să rezulte o cercetare a fondului cauzei. De asemenea, s-a arătat că necercetarea fondului există atunci când instanța de fond soluționează acțiunea în tot, dar pe baza unei excepții cu efect peremptoriu. Cu titlu de exemplu s-au menționat situațiile în care, în mod greșit, se respinge acțiunea pentru lipsă de capacitate procesuală, de calitate procesuală sau de interes, ca prematur formulată, inadmisibilă ori prescrisă, se admite greșit excepția lucrului judecat ori, deși în dispozitivul hotărârii se pronunță pe fondul dreptului, nu motivează hotărârea adoptată în tot sau în privința anumitor capete de cerere, soluția cuprinsă în dispozitiv fiind una pur formală, în lipsa unei motivări care să o susțină, când lipsește minuta ori, deși există, ea nu poartă semnătura judecătorului. S-a susținut și că sintagma „fără a intra în judecata fondului“ trebuie interpretată restrictiv, acesta referindu-se exclusiv la judecata fondului, iar nu la cercetarea acestuia, intenția legiuitorului fiind aceea de a elimina interpretarea extensivă în sensul că instanța nu ar fi „cercetat suficient“ fondul cauzei, prin administrarea tuturor probelor necesare sau prin analiza exhaustivă a motivelor de fapt ori de drept prezentate de părți. ... 16. Orientări doctrinare cu privire la termenul și actul de procedură prin care partea interesată poate cere instanței de apel trimiterea cauzei spre rejudecare Într-o opinie, s-a apreciat că în cazul în care apelantul, prin cererea de apel, sau intimatul, prin întâmpinare, solicită în mod expres ca, în caz de admitere a apelului, să se trimită dosarul primei instanțe, instanța de apel, anulând hotărârea atacată, nu va putea să rețină cauza și să evoce fondul, ci este obligată să trimită cauza spre rejudecare; în acest sens, s-a citat o soluție a Înaltei Curți de Casație și Justiție (Decizia nr. 681 din 12 martie 2015 a Secției I civile), în care s-a reținut că dacă niciuna dintre părți nu a solicitat casarea cu trimitere, instanța de apel nu este îndreptățită să caseze cu trimitere, din oficiu, ci, anulând hotărârea atacată, va evoca fondul. Într-o opinie concordantă s-a subliniat că pentru a se dispune trimiterea cauzei spre rejudecare este necesar, în acest caz, să fie întrunite cumulativ următoarele cerințe: părțile să solicite expres trimiterea spre rejudecare; solicitarea să fie făcută prin cererea de apel sau întâmpinare; o asemenea solicitare, fiind un act de dispoziție, trebuie făcută personal de parte sau prin mandatar special cu procură specială, datorită consecințelor pe care le determină în plan strict procedural. Un alt autor, reținând că textul art. 480 alin. (3) din Codul de procedură civilă este foarte clar, astfel încât nu s-ar putea susține că această opțiune ar putea fi exercitată și la un moment ulterior (prin răspunsul la întâmpinare și, cu atât mai puțin, în cursul judecării apelului) întrucât, după formularea în termenul legal a celor două acte de procedură este pe deplin operantă sancțiunea decăderii părților din acest drept procedural. S-a mai arătat că, doar în situația de excepție în care părțile solicită în mod expres trimiterea la rejudecare prin cererea de apel sau prin întâmpinare, evocarea fondului este obligatorie, subliniindu-se că opțiunea legiuitorului trebuie apreciată pozitiv, numai astfel instituția evocării fondului putând asigura împreună cu alte măsuri judecarea cauzelor într-un termen optim și previzibil. ... ...