Decizia ÎCCJ nr. 73/2017 (HP)Punctul VI

VI. Punctele de vedere ale părților cu privire la dezlegarea chestiunii de drept 22. Prin Cererea depusă la dosar la data de 20 aprilie 2017, apelantul A, în temeiul art. 519 și următoarele din același act normativ, a solicitat sesizarea Înaltei Curți de Casație și Justiție în vederea pronunțării unei hotărâri prealabile pentru dezlegarea unor chestiuni de drept, în sensul clarificării dacă, în situația în care prima instanță a respins cererea de acordare a penalităților întemeiate pe dispozițiile art. 906 (fost 905) alin. (1) și (2) din Codul de procedură civilă, hotărârea pronunțată este susceptibilă a fi atacată cu o cale de atac, respectiv apel. ... 23. În motivare s-a arătat că, potrivit art. 906 (fost 905) alin. (1) și (2) din Codul de procedură civilă: (1) Dacă în termen de 10 zile de la comunicarea încheierii de încuviințare a executării debitorul nu execută obligația de a face sau de a nu face, care nu poate fi îndeplinită prin altă persoană, acesta poate fi constrâns la îndeplinirea ei, prin aplicarea unor penalități, de către instanța de executare. (2) Când obligația nu este evaluabilă în bani, instanța sesizată de creditor îl poate obliga pe debitor, prin încheiere definitivă dată cu citarea părților, să plătească în favoarea creditorului o penalitate de la 100 lei la 1.000 lei, stabilită pe zi de întârziere, până la executarea obligației prevăzute în titlul executoriu. ... 24. În opinia apelantului, art. 906 (fost 905) din Codul de procedură civilă poate da naștere la diverse interpretări, printre care și abordarea greșită că atât încheierile prin care s-au admis cererile de aplicare de penalități, cât și cele prin care s-au respins astfel de cereri sunt definitive. O astfel de interpretare nu numai că încalcă orice normă de interpretare juridică, ci lipsirea creditorului căruia i s-a respins cererea de orice mijloc legal prin care să o poată contesta echivalează cu imposibilitatea acestuia de a mai putea obține executarea titlului executoriu, situație inadmisibilă și care, prin prisma art. 6 din Codul de procedură civilă, îi îngrădește însuși dreptul la un proces echitabil. ... 25. În interpretarea logică a prevederilor menționate și reținând și principiul ubi lex non distinguit, nec nos distinguere debemus, în lipsa unei prevederi exprese a legiuitorului, este de netăgăduit că încheierile prin care se resping cererile de aplicare de penalități sunt supuse normelor generale de drept, fiind atacabile cu apel în lumina noului Cod de procedură civilă [art. 651 alin. (4) din Codul de procedură civilă]. ... 26. Deși probabil este vorba de o simplă economie în exprimare a legiuitorului, pentru evitarea interpretărilor eronate cu privire la acest aspect ar fi fost de dorit ca, în conținutul art. 906 din Codul de procedură civilă, acesta să introducă și o mențiune expresă referitoare la calea de atac ce poate fi exercitată împotriva încheierilor prin care s-au respins cererile având ca obiect aplicarea de penalități, cum, de altfel, se poate regăsi în reglementarea altor instituții ale procedurii civile, precum în contestația la executare, în materia executării silite sau în procedurile speciale. ... 27. Așadar, în raport cu prevederile art. 906 din Codul de procedură civilă, s-a solicitat a se constata faptul că încheierile prin care se resping cererile având ca obiect aplicarea de penalități pot fi atacate cu apel. ... 28. Pârâtele B și C nu au formulat un punct de vedere cu privire la problema de drept ce face obiectul prezentei sesizări. ... ...