Decizia ÎCCJ nr. 18/2017 (RIL)Punctul IV

IV. Opinia autorului sesizării 5. Procurorul general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, autorul sesizării, apreciază ca fiind în acord cu litera și spiritul legii cea de-a doua orientare jurisprudențială, prezentând următoarele argumente principale: ... 6. Legalitatea este unul dintre elementele dreptului la buna administrare, în sistemul juridic românesc acest principiu fiind reglementat în art. 1 alin. (5) și art. 16 alin. (2) din Constituție. ... 7. De aceea, un instrument procedural eficient aflat la îndemâna autorității emitente sau a instanței de judecată pentru a asigura respectarea principiului legalității îl constituie suspendarea executării actelor administrative, măsură care reprezintă o garanție a asigurării legalității, ce intervine însă în cazuri de excepție. ... 8. Suspendarea întrerupe temporar efectele juridice produse de un act juridic, urmând, deci, ca după un anumit timp actul administrativ să își recapete caracterul său executoriu sau să înceteze complet a mai produce efecte juridice, fiind anulat sau revocat. ... 9. Pornind de la faptul că suspendarea executării actului administrativ este un mijloc pentru asigurarea respectării principiului legalității, care guvernează întreaga activitate a administrației publice, autorul sesizării apreciază că suspendarea unui act administrativ cu caracter normativ produce efecte erga omnes, fiind echitabil ca, atât timp cât autoritatea publică sau instanța de judecată, drept urmare a contestării actului administrativ, este în curs de verificare a legalității acestuia, acesta să nu își producă efectele asupra celor vizați. ... 10. În ceea ce privește categoria „celor vizați“ de către un act administrativ cu caracter normativ, se arată că acest tip de act stabilește reguli generale de conduită cu caracter impersonal, ceea ce înseamnă că relațiile sociale pe care le reglementează au un caracter abstract, pentru concretizarea lor fiind necesar să intervină anumite fapte cărora legea le recunoaște relevanță juridică (faptele juridice). ... 11. În cazul actelor administrative cu caracter normativ, legea prevede obligația aducerii lor la cunoștința tuturor subiecților de drept, prin publicare, cerință impusă de principiul potrivit căruia „nimeni nu poate invoca în apărarea sa necunoașterea legii“. ... 12. Prin raportare la caracterul normativ al actului administrativ, care produce efecte juridice față de toate persoanele, erga omnes, în mod corelativ, din considerente de logică juridică, hotărârea vizând suspendarea unui astfel de act, executorie de drept în condițiile art. 14 alin. (4) din Legea nr. 554/2004, produce la rândul ei efecte tot erga omnes, lipsind de interes o eventuală cerere având un obiect similar. ... 13. Ar fi și discriminatoriu ca un act administrativ cu caracter normativ să producă efectele juridice în vederea cărora a fost adoptat față de toate persoanele vizate, cu excepția celor care au fost parte în litigiul de drept administrativ, în cadrul căruia instanța a dispus suspendarea executării actului administrativ. ... 14. Autorul sesizării apreciază, de asemenea, că atât timp cât hotărârea judecătorească de anulare a unui act administrativ normativ produce efecte față de toți subiecții cărora li se adresează, pentru identitate de rațiune, și hotărârea judecătorească de suspendare a unui astfel de act administrativ ar trebui să aibă efecte erga omnes. ... 15. Art. 435 din Codul de procedură civilă, cu ale cărui prevederi se completează dispozițiile Legii nr. 554/2004, reglementează obligativitatea hotărârii judecătorești, dispunând că aceasta este obligatorie și produce efecte numai între părți și succesorii lor (alin. 1), precum și opozabilitatea hotărârii judecătorești oricărei terțe persoane, atât timp cât aceasta din urmă nu face, în condițiile legii, dovada contrară (alin. 2). ... 16. Opozabilitatea față de terți reprezintă obligația tuturor de a respecta situația juridică creată, adică obligația de abținere de la săvârșirea vreunei acțiuni care să împiedice exercitarea drepturilor și îndeplinirea obligațiilor de către titularii acestora. ... 17. Opozabilitatea efectelor față de terți nu se confundă cu obligativitatea acelorași efecte, care funcționează în relația dintre părți și care stă la baza executorialității hotărârii. ... 18. Disputa cu privire la opozabilitatea inter partes/erga omnes a hotărârii de suspendare a actului administrativ normativ are la bază deci confuzia între principiul relativității efectelor hotărârilor judecătorești, care presupune, într-adevăr, ca obligativitatea acestor efecte și autoritatea de lucru judecat să se impună numai părților, și principiul opozabilității acelorași efecte, care se manifestă în relația cu terții, interzicând acestora să le ignore și să le încalce, câtă vreme nu fac dovada unei alte realități juridice. ... 19. Concluzionează procurorul general că, în interpretarea și aplicarea dispozițiilor art. 14 și 15 din Legea nr. 554/2004 și ale art. 435 din Codul de procedură civilă, hotărârea definitivă prin care instanța a dispus suspendarea actului administrativ normativ este opozabilă erga omnes. ... ...