Decizia ÎCCJ nr. 18/2017 (RIL)Punctul VIII

VIII. Înalta Curte de Casație și Justiție 31. Înainte de a proceda la analiza în fond a problemei de drept care formează obiectul sesizării se impune a fi verificată îndeplinirea condițiilor de admisibilitate a recursului în interesul legii. ... 32. Potrivit dispozițiilor art. 514 din Codul de procedură civilă, „Pentru a se asigura interpretarea și aplicarea unitară a legii de către toate instanțele judecătorești, procurorul general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, din oficiu sau la cererea ministrului justiției, Colegiul de conducere al Înaltei Curți de Casație și Justiție, colegiile de conducere ale curților de apel, precum și Avocatul Poporului au îndatorirea să ceară Înaltei Curți de Casație și Justiție să se pronunțe asupra problemelor de drept care au fost soluționate diferit de instanțele judecătorești“. ... 33. De asemenea, art. 515 din același cod prevede că „Recursul în interesul legii este admisibil numai dacă se face dovada că problemele de drept care formează obiectul judecății au fost soluționate în mod diferit prin hotărâri judecătorești definitive, care se anexează cererii.“ ... 34. Aceste texte de lege stabilesc mecanismul, scopul și condițiile de admisibilitate, determinând, totodată, aria restrictivă a examinării pe care o face instanța în soluționarea recursului în interesul legii. ... 35. Astfel, scopul recursului în interesul legii este acela de a asigura interpretarea și aplicarea unitară a legii de către toate instanțele judecătorești. ... 36. Cu alte cuvinte, textele legale aflate în discuție statuează faptul că recursul în interesul legii este admisibil numai în situația în care se face dovada că problema de drept ce formează obiectul judecății a fost soluționată în mod diferit prin hotărâri judecătorești definitive, care trebuie atașate sesizării. ... 37. Spre această finalitate conduc și dispozițiile constituționale care, în reglementarea art. 126 referitor la instanțele judecătorești, prevăd expres, la alin. (3) , faptul că „Înalta Curte de Casație și Justiție asigură interpretarea și aplicarea unitară a legii de către celelalte instanțe judecătorești, potrivit competenței sale“. ... 38. Obiectul recursului în interesul legii privește problema de drept referitoare la „interpretarea și aplicarea dispozițiilor art. 14 și 15 din Legea nr. 554/2004 și ale art. 435 din Codul de procedură civilă vizând ipoteza admiterii cererii de suspendare a executării unui act administrativ cu caracter normativ și a efectelor acestei soluții față de părțile litigiului și față de părți“. ... 39. Pentru a se putea identifica lipsa de unitate a jurisprudenței, este necesar ca hotărârile judecătorești analizate să se circumscrie obiectului sesizării, cerință care nu este îndeplinită. ... 40. Cu titlu prealabil, este de observat că autorul sesizării nu a analizat în concret condiția de admisibilitate a recursului în interesul legii referitoare la existența practicii neunitare, ci s-a limitat să facă doar o referire generică la apariția a două orientări jurisprudențiale. ... 41. Astfel, pentru ilustrarea primului curent de jurisprudență, în sensul că hotărârea de admitere a cererii de suspendare a executării actului administrativ unilateral cu caracter normativ produce efecte inter partes, procurorul general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție a prezentat deciziile nr. 5.153 din 17.11.2009 și nr. 1.560 din 18.03.2010, ambele pronunțate de Secția de contencios administrativ și fiscal a instanței supreme. ... 42. Se constată însă că în niciuna dintre aceste două cauze nu a fost analizată punctual problema de drept care formează obiectul recursului în interesul legii. Mai precis, în prima decizie, anterior nominalizată, instanța de control judiciar a confirmat soluția primei instanțe de respingere a excepției lipsei de interes a reclamanților în formularea acțiunii, cu motivarea că hotărârile judecătorești invocate de autorul excepției nu sunt irevocabile; și în cea de-a doua decizie Înalta Curte de Casație și Justiție a respins aceeași excepție a lipsei de interes, fără însă a preciza motivele pentru care a pronunțat această soluție, adică fără a dezlega această chestiune litigioasă. ... 43. Tot astfel, pentru prezentarea celui de-al doilea curent de jurisprudență, potrivit căruia hotărârea de admitere a cererii de suspendare a executării actului administrativ unilateral cu caracter normativ produce efecte erga omnes, autorul sesizării a prezentat deciziile nr. 38 din 7.01.2011, nr. 5.919 din 8.12.2011, nr. 490 din 23.03.2012 și nr. 491 din 23.03.2012, toate pronunțate de Înalta Curte de Casație și Justiție - Secția de contencios administrativ și fiscal. ... 44. Or, în Decizia nr. 38 din 7.01.2011, instanța de control judiciar a reținut că Hotărârea Guvernului nr. 735/2010 pentru recalcularea pensiilor stabilite potrivit legislației privind pensiile militare de stat, a pensiilor de stat ale polițiștilor și ale funcționarilor publici cu statut special din sistemul administrației penitenciarelor, conform Legii nr. 119/2010 privind stabilirea unor măsuri în domeniul pensiilor - act ce constituia, în acea cauză, obiectul cererii de suspendare a executării - este un act administrativ unilateral cu caracter normativ, avându-se în vedere conținutul său, care se referă la metodologia de recalculare a pensiilor din categoriile menționate. Totodată, instanța de judecată a precizat că actul administrativ aflat în discuție „produce efecte erga omnes, cu alte cuvinte se referă la toate persoanele aflate sub incidența sa: foștii militari, polițiști, funcționari publici cu statut special din sistemul administrației penitenciarelor, pentru care se dispune recalcularea pensiilor“. De asemenea, instanța a arătat faptul că și „sentința recurată“ produce aceleași efecte, fără însă a motiva această concluzie. ... 45. De asemenea, în Decizia nr. 5.919 din 8.12.2011, instanța de control judiciar nu a analizat problema efectelor măsurii de suspendare a executării unui act administrativ unilateral cu caracter normativ, ci doar a reținut faptul că Hotărârea Guvernului nr. 737/2010 privind metodologia de recalculare a categoriilor de pensii de serviciu prevăzute la art. 1 lit. c) -h) din Legea nr. 119/2010 privind stabilirea unor măsuri în domeniul pensiilor, a cărei suspendare se solicita, „a fost abrogată prin art. 4 al O.U.G. nr. 59/2011 pentru stabilirea unor măsuri în domeniul pensiilor prevăzute la art. 1 lit. c) -h) din Legea nr. 119/2010.“ ... 46. Totodată, cauzele finalizate prin pronunțarea deciziilor nr. 490 din 23.03.2012 și nr. 491 din 23.03.2012 de către Înalta Curte de Casație și Justiție au avut ca obiect suspendarea efectelor unor acte administrative unilaterale cu caracter individual, respectiv ale unor decizii de eliberare a reclamanților din funcții publice de execuție la Garda Financiară, ceea ce, în mod evident, nu prezintă relevanță din perspectiva prezentei analize. ... 47. Or, una dintre condițiile de admisibilitate a recursului în interesul legii, instituită prin art. 515 din Codul de procedură civilă și enunțată, de altfel, și în art. 514 din același cod, se referă tocmai la soluționarea diferită a unor probleme de drept de către instanțele judecătorești, care să necesite antrenarea mecanismului recursului în interesul legii pentru a unifica o practică divergentă existentă. ... 48. Cum, în cauză, nu s-a făcut dovada existenței unei jurisprudențe divergente cu privire la problema de drept invocată, problemă care, de altfel, nu este nici actuală, în raport cu perioada pronunțării respectivelor decizii, iar pretinsa practică neunitară, invocată în sesizare, vizează doar decizii pronunțate de instanța supremă, recursul în interesul legii declarat va fi respins ca inadmisibil. ... ...