Decizia ÎCCJ nr. 6/2018 (RIL)Punctul VIII

VIII. Înalta Curte de Casație și Justiție 24. Înainte de a proceda la analiza în fond a problemei de drept care formează obiectul sesizării se impune a fi verificată îndeplinirea condițiilor de admisibilitate a recursului în interesul legii. ... 25. Potrivit dispozițiilor art. 514 din Codul de procedură civilă, „Pentru a se asigura interpretarea și aplicarea unitară a legii de către toate instanțele judecătorești, procurorul general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, din oficiu sau la cererea ministrului justiției, Colegiul de conducere al Înaltei Curți de Casație și Justiție, colegiile de conducere ale curților de apel, precum și Avocatul Poporului au îndatorirea să ceară Înaltei Curți de Casație și Justiție să se pronunțe asupra problemelor de drept care au fost soluționate diferit de instanțele judecătorești“. ... 26. De asemenea, art. 515 din același cod prevede că „Recursul în interesul legii este admisibil numai dacă se face dovada că problemele de drept care formează obiectul judecății au fost soluționate în mod diferit prin hotărâri judecătorești definitive, care se anexează cererii“. ... 27. Aceste texte de lege stabilesc mecanismul, scopul și condițiile de admisibilitate ale recursului în interesul legii. ... 28. Analiza implică așadar verificarea îndeplinirii cumulative a condițiilor formale sau de fond prevăzute de textele de lege citate, după cum urmează: – sub aspectul titularului dreptului de a formula recursul în interesul legii, art. 514 din Codul de procedură civilă indică limitativ subiecții care au îndatorirea să ceară Înaltei Curți de Casație și Justiție să se pronunțe asupra problemelor de drept care au fost soluționate diferit de instanțele judecătorești, respectiv procurorul general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, Colegiul de conducere al Înaltei Curți de Casație și Justiție, colegiile de conducere ale curților de apel și Avocatul Poporului; cum sesizarea analizată a fost formulată de colegiile de conducere ale curților de apel Suceava și Brașov, care se regăsesc printre titularii dreptului de sesizare prevăzuți de norma legală, această primă condiție este îndeplinită; ... – cerința de ordin formal, care presupune dovada că problemele de drept care formează obiectul sesizării au fost soluționate în mod diferit prin hotărâri judecătorești definitive, care se anexează cererii de sesizare, se constată, de asemenea, a fi îndeplinită, având în vedere jurisprudența anexată sesizării, ilustrată prin hotărâri judecătorești definitive, din care rezultă că practica neunitară se identifică la nivelul mai multor curți de apel din țară; ... – o ultimă cerință ce se impune a fi verificată se referă la obiectul recursului în interesul legii, în sensul că acesta trebuie să se circumscrie dispozițiilor art. 515 din Codul de procedură civilă, respectiv să privească probleme de drept soluționate diferit de instanțele judecătorești. ... ... 29. Această din urmă condiție trebuie analizată și din perspectiva scopului reglementării recursului în interesul legii, care, conform art. 514 din Codul de procedură civilă, este reprezentat de asigurarea interpretării și aplicării unitare a legii. ... 30. Premisa declanșării mecanismului de unificare a practicii unitare, reprezentat de recursul în interesul legii, sub acest aspect, constă în existența unei practici judiciare neunitare la momentul sesizării, de o consistență considerabilă, cu tendințe de perpetuare și acutizare pe viitor, în lipsa intervenției instanței supreme prin acest mijloc procedural. ... 31. Este neîndoielnic că, la momentul sesizării, exista o practică judiciară neunitară, legată de aplicarea dispozițiilor art. 36 alin. (1) , raportat la art. 56 alin. (1) și (2) din Legea nr. 101/2016, unele instanțe considerând că plângerile împotriva deciziilor Consiliului Național pentru Soluționarea Contestațiilor sunt cereri evaluabile în bani, determinând, calculând și impunând petenților o taxă judiciară de timbru în cuantum de 50% din taxa determinată prin aplicarea criteriilor prevăzute la art. 56 alin. (1) din legea respectivă, la valoarea estimată a contractului de achiziție publică, iar alte instanțe au considerat că aceste plângeri sunt cereri neevaluabile în bani care sunt taxabile cu suma fixă de 225 lei [50% din taxa prevăzută la art. 56 alin. (2) din Legea nr. 101/2016]. ... 32. Aceste dispoziții legale, care au generat jurisprudența contradictorie a instanțelor judecătorești, au fost modificate însă prin Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 107/2017. ... 33. Astfel, potrivit dispozițiilor art. IV pct. 11 din acest act normativ, art. 36 alin. (1) din Legea nr. 101/2016 se modifică și va avea următorul cuprins: + Articolul 36 (1) Plângerea formulată împotriva deciziei pronunțate de Consiliu se taxează cu 50% din valoarea taxei de timbru prevăzute la art. 56 alin. (2) . ... 34. În acest context normativ se constată că jurisprudența neunitară a instanțelor judecătorești a fost estompată, prin intervenția legiuitorului eliminându-se riscul pronunțării unor hotărâri judecătorești diferite prin aplicarea acelorași norme juridice unor situații de fapt identice sau similare, așa încât nu se mai poate susține că este îndeplinită condiția existenței unor probleme de drept soluționate diferit de instanțele judecătorești, care să susțină și să justifice intervenția instanței supreme pe calea recursului în interesul legii. ... 35. Analiza acestei condiții poate fi privită și din perspectiva interesului soluționării recursului în interesul legii, decizia pronunțată în cadrul acestui mecanism trebuind să fie aptă a asigura interpretarea și aplicarea unitară a legii, adică de a produce efectele juridice scontate de legiuitor. ... 36. Or, luând în considerare că, potrivit art. 518 din Codul de procedură civilă, efectele deciziei în interesul legii se produc până la data modificării dispoziției legale care a făcut obiectul interpretării, că taxa judiciară de timbru datorată se impune și se plătește la data declanșării litigiului sau, cel târziu, până la data primei zile de înfățișare a părților, iar între momentul intervenției legislative și termenul fixat pentru soluționarea prezentului recurs în interesul legii trece o perioadă de timp considerabilă, care presupune, în condițiile celerității sporite de soluționare a plângerilor îndreptate împotriva deciziilor C.N.S.C., că momentul procesual în care se achită taxa judiciară de timbru este depășit, soluționarea recursului în interesul legii presupune pronunțarea unei decizii neviabile, inaptă să producă efectul juridic scontat. ... 37. Așadar, constatându-se că cerința legală referitoare la existența unei probleme de drept soluționate diferit de instanțele judecătorești nu mai subzistă, sesizarea devenind inadmisibilă, în temeiul art. 517 alin. (1) cu referire la art. 514 și 515 din Codul de procedură civilă, ... ...