Decizia ÎCCJ nr. 10/2025 (RIL)Punctul VIII

VIII. Înalta Curte de Casație și Justiție + Cu privire la admisibilitatea recursului în interesul legii 54. Sesizarea Înaltei Curți de Casație și Justiție s-a făcut de către procurorul general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, în temeiul dispozițiilor art. 471 din Codul de procedură penală, conform cărora: (1) Pentru a se asigura interpretarea și aplicarea unitară a legii de către toate instanțele judecătorești, procurorul general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, din oficiu sau la cererea ministrului justiției, colegiul de conducere al Înaltei Curți de Casație și Justiție sau colegiile de conducere ale curților de apel, precum și Avocatul Poporului au îndatorirea să ceară Înaltei Curți de Casație și Justiție să se pronunțe asupra chestiunilor de drept care au fost soluționate diferit de instanțele judecătorești. (2) Cererea trebuie să cuprindă soluțiile diferite date problemei de drept și motivarea acestora, jurisprudența Curții Constituționale, a Înaltei Curți de Casație și Justiție, a Curții Europene a Drepturilor Omului sau, după caz, a Curții de Justiție a Uniunii Europene, opiniile exprimate în doctrină relevante în domeniu, precum și soluția ce se propune a fi pronunțată în recursul în interesul legii. (3) Cererea de recurs în interesul legii trebuie să fie însoțită, sub sancțiunea respingerii ca inadmisibilă, de copii ale hotărârilor judecătorești definitive din care rezultă că problemele de drept care formează obiectul judecății au fost soluționate în mod diferit de instanțele judecătorești. ... 55. Sub aspectul condițiilor de admisibilitate, art. 472 din Codul de procedură penală prevede că recursul în interesul legii este admisibil numai dacă se face dovada că problemele de drept care formează obiectul judecății au fost soluționate în mod diferit prin hotărâri judecătorești definitive, care se anexează cererii. ... 56. Verificând regularitatea învestirii Înaltei Curți de Casație și Justiție, în raport cu textele de lege menționate, care enumeră, în categoria subiecților de drept care pot promova recurs în interesul legii, pe procurorul general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, se constată că această primă cerință referitoare la titularul dreptului de sesizare este îndeplinită. ... 57. Totodată, analiza hotărârilor judecătorești anexate cererii de recurs în interesul legii relevă existența unei practici neunitare, cristalizată în două orientări jurisprudențiale diferite cu privire la problema de drept a cărei interpretare se solicită. ... 58. Constatând îndeplinite, în mod cumulativ, condițiile de sesizare prevăzute de art. 471 și 472 din Codul de procedură penală, se consideră că se impune dezlegarea problemei de drept prin pronunțarea unei decizii în interesul legii. ... + Referitor la problema de drept soluționată diferit de instanțe 59. Prin sesizarea formulată de procurorul general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție s-a solicitat ca, pe calea unei decizii date în recurs în interesul legii, Înalta Curte de Casație și Justiție să se pronunțe în legătură cu interpretarea și aplicarea unitară a dispozițiilor legale ce vizează următoarea problemă de drept: „Dacă un judecător care a închis dezbaterile, rămânând în pronunțare cu privire la soluția asupra fondului acțiunii penale, este obligat să ia parte la deliberare, să redacteze și să pronunțe hotărârea în ipoteza în care, ulterior închiderii dezbaterilor, a fost transferat, delegat, detașat sau, după caz, a promovat efectiv la instanța superioară, astfel încât nu mai este judecător al instanței respective.“ ... 60. Respectarea principiului legalității procesului penal, enunțat de art. 2 din Codul de procedură penală și consfințit prin dispozițiile art. 23 alin. (12) din Constituție, este o cerință obiectivă care se impune a fi îndeplinită pe tot parcursul procesului penal, care se desfășoară în conformitate cu dispozițiile prevăzute de lege. ... 61. Legalitatea procesului penal este principiul fundamental potrivit căruia desfășurarea întregului proces penal, precum și a altor proceduri penale are loc potrivit dispozițiilor prevăzute de lege, în sensul în care, pe de o parte, trebuie să existe o lege previzibilă și accesibilă^8 conform standardelor constituționale și de protecție a drepturilor omului, care să prevadă regulile procedurale, iar, pe de altă parte, este necesar ca actele și probele în procesul penal să fie efectuate potrivit legii. ^8 Curtea Europeană a Drepturilor Omului a arătat că legea trebuie să fie, în primul rând, accesibilă în mod adecvat. Accesibilitatea legii are în vedere posibilitatea persoanei de a cunoaște conținutul legal (de pildă, cetățeanul să dispună de informații suficiente, în circumstanțele cauzei, cu privire la existența și conținutul normelor juridice aplicabile într-un caz determinat). În al doilea rând trebuie să fie previzibilă, adică să fie redactată cu suficientă precizie, în așa fel încât să permită oricărei persoane - care la nevoie poate apela la cunoștințe de specialitate - să își corecteze conduita (C.E.D.O., Hotărârea din 22 noiembrie 1995 în Cauza S.W. c. Marii Britanii, paragrafele 34-36). ... 62. În cadrul procedurilor penale, autoritățile judiciare trebuie să își desfășoare activitățile cu respectarea regulilor procedurale prevăzute de Constituție, de Codul de procedură penală sau de alte legi speciale ce cuprind dispoziții procedurale penale, pentru că doar astfel este asigurată protecția persoanelor împotriva ingerințelor autorităților judiciare în drepturile și libertățile garantate de lege, dar și exigența dreptului la un proces echitabil. ... 63. Legea procesuală prevede o serie de garanții în vederea asigurării efectivității principiului legalității, iar una dintre aceste garanții instituie în sarcina instanțelor de judecată ca actul final al judecării unei cauze să se realizeze de către judecătorii care au participat în mod efectiv la judecarea acelei cauze, întrucât caracterul echitabil al procedurii penale înseamnă respectarea tuturor principiilor care guvernează procesul penal, și nu interpretarea sau diferențierea între acestea. ... 64. Principiul legalității pune în mod esențial accentul pe respectarea exigențelor de calitate a legislației interne, legislație care, pentru a fi compatibilă cu principiul preeminenței dreptului, trebuie să respecte toate cerințele în mod egal.^9 ^9 Decizia Curții Constituționale nr. 51/2016, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 190 din 14 martie 2016. ... 65. Deliberarea este activitatea realizată de completul de judecată în vederea stabilirii soluției ce urmează a fi pronunțată în cauza penală supusă judecății. ... 66. În cadrul deliberării, judecătorul adoptă soluția asupra cazului examinat, o redactează și apoi o pronunță. ... 67. Deliberarea constituie un examen sintetic al întregului material probator al procesului penal, o operație de evaluare logico-juridică de natură procesual penală necesară pentru promovarea procesului penal către punctul final al acestuia.^10 ^10 A. Crișu, Drept procesual penal, Ed. Hamangiu, București, 2011, p. 520. ... 68. Întrucât stabilirea chestiunilor de drept depinde de stabilirea corectă a chestiunilor de fapt, completul va delibera mai întâi asupra acestora din urmă. Astfel, în cadrul deliberării, completul va examina, în ordine, mai întâi aspectele legate de existența faptei și vinovăția inculpatului. Apoi, dacă se constată că în cauză, raportat la existența faptei și săvârșirea acesteia cu vinovăție de către inculpat, se impune emiterea unei soluții de condamnare, completul deliberează asupra stabilirii pedepsei, măsurii educative sau măsurii de siguranță, dacă este cazul, precum și asupra deducerii duratei măsurilor preventive privative de libertate și a internării medicale. ... 69. Astfel, deliberarea ca act final al judecății, prin natura lui, joacă rolul esențial al demonstrării realității reținute și impune, tocmai prin natura și importanța sa, doar prezența judecătorilor care au participat la toate fazele procesului penal. ... 70. Pentru a servi drept temei pentru pronunțarea unei hotărâri judecătorești, probele strânse în cursul urmăririi penale, invocate în rechizitoriu, trebuie verificate prin administrare în cursul cercetării judecătorești, cu respectarea principiilor oralității, nemijlocirii, contradictorialității și publicității, de același complet de judecată căruia i-a fost repartizată aleatoriu cauza, iar respectarea tuturor acestor principii este obligatorie pentru ca principiul legalității să fie pe deplin realizat. ... 71. În doctrină se arată că principiul continuității completului de judecată presupune că întreaga dezbatere se desfășoară sub ochii acelorași judecători, în mod neîntrerupt, continuu, pentru ca astfel judecătorii să aibă o documentare minuțioasă asupra fiecărui moment al dezbaterii și să își formeze o idee unitară asupra ansamblului procesului dezbătut.^11 ^11 Tr. Pop, Drept procesual penal, Partea specială, vol. IV, 1946, p. 214. ... 72. În mod excepțional, dacă menținerea componenței completului nu este posibilă, schimbarea acestuia se poate dispune potrivit art. 354 din Codul de procedură penală până la începerea dezbaterilor (nemijlocire parțială), având în vedere jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului (cauzele Beraru c. României, Cutean c. României și Antohi c. României), unde se arată că principiul nemijlocirii parțiale trebuie privit cu deosebită atenție, deoarece, potrivit standardului convențional, garantarea dreptului la un proces echitabil impune, în principiu, ca judecătorul care pronunță o hotărâre în cauză să fie și cel în fața căruia au fost audiați nemijlocit inculpatul și martorii relevanți.^12 ^12 În Cauza Beraru c. României, Hotărârea din 18 martie 2014, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a constatat încălcarea dreptului la un proces echitabil prin încălcarea principiului nemijlocirii, deoarece unul dintre judecătorii care au făcut parte din completul de judecată nu a participat la audierea martorilor și a coinculpaților, însă a evaluat aceste probe cu prilejul pronunțării soluției în cauză. ... 73. Dacă schimbarea completului intervine după începerea dezbaterilor, reluarea dezbaterilor este obligatorie, întrucât, în această etapă procesuală, nemijlocirea este necesar a fi totală; sancțiunea nerespectării acestei reguli este nulitatea absolută a hotărârii, fiind încălcată o dispoziție procedurală ce reglementează compunerea completului de judecată. ... 74. Deliberarea, redactarea și pronunțarea hotărârii se fac, sub sancțiunea nulității absolute, numai de către membrii completului în fața căruia a avut loc dezbaterea, schimbarea componenței completului de judecată constituie un incident în desfășurarea procedurii dreptului la un proces echitabil prevăzut de art. 6 din Convenția europeană a drepturilor omului (în componenta ce ține de încălcarea dreptului la un proces echitabil) din perspectiva continuității completului de judecată și implicit a principiului nemijlocirii.^13 ^13 Cauza Beraru c. României, unde s-a constatat încălcarea dreptului la un proces echitabil prevăzut de art. 6 din Convenția europeană a drepturilor omului, întrucât, după 5 luni de la începerea judecății și administrarea într-o proporție covârșitoare a probelor, compunerea completului de judecată s-a modificat prin includerea unui nou judecător, iar acesta a participat la deliberare și pronunțare fără să fi analizat personal probele. ... 75. Deopotrivă, Curtea Europeană a Drepturilor Omului arată că, în conformitate cu principiul nemijlocirii, într-o cauză penală hotărârea trebuie pronunțată de judecătorii care au fost prezenți pe tot parcursul procedurii și administrării probelor. ... 76. Un aspect important al unui proces penal echitabil, astfel cum subliniază Curtea Europeană a Drepturilor Omului în practica sa constantă, este dreptul inculpatului de a fi confruntat cu martorii în prezența judecătorului, care în cele din urmă se pronunță asupra cauzei, pentru că principiul nemijlocirii este o garanție importantă în procesul penal în cadrul căruia observațiile făcute de instanță cu privire la comportamentul și credibilitatea unui martor pot avea consecințe importante pentru inculpat. În Cauza Cutean c. României, Hotărârea din 2 decembrie 2014, s-a apreciat că „esența dreptului la apărare nu trebuie să fie afectată prin încălcarea principiului nemijlocirii ...“ În Cauza Antohi c. României, Hotărârea din 24 septembrie 2019, C.E.D.O. a reiterat principiile din Cauza Cutean și a reținut încălcarea dreptului la un proces echitabil în condițiile în care hotărârea de condamnare a fost pronunțată de un judecător care nu a participat la audierea nemijlocită a martorilor și a inculpatului, deși inculpatul a solicitat aceasta după schimbarea completului de judecată și în condițiile în care declarația inculpatului și a martorilor erau determinante în cauză. ... 77. O modificare adusă componenței completului de judecată ulterior audierii unui martor important trebuie în principiu să determine o nouă audiere a martorului respectiv, iar hotărârea trebuie luată de judecătorii care au fost prezenți la procedură și la procesul de administrare a probelor.^14 ^14 Decizia PK contra Finlandei, nr. 37.442/97, 9 iulie 2002, și Beraru împotriva României, nr. 40.107/04, pct. 64, 18 martie 2014. ... 78. Așadar, caracterul echitabil al procedurii în dreptul penal instituie în sarcina instanțelor de judecată respectarea procedurilor în ansamblul lor. Caracterul echitabil al procedurii înseamnă respectarea tuturor principiilor care guvernează procesul penal și nu interpretarea sau diferențierea între acestea. ... 79. Valorificarea preferențială doar a principiului bunei administrări a justiției cu privire la durata termenului rezonabil pe aspectul ce ține de comportamentul autorităților în detrimentul principiului legalității, în componenta ce ține de legala compunere a instanței, ar vulnerabiliza în mod flagrant hotărârea în latura ce vizează nelegala compunere a instanței, or, în cazul în care unul dintre judecători nu mai funcționează la instanța respectivă, acesta nu mai face parte din completul legal constituit, ceea ce poate atrage nulitatea hotărârii. ... 80. Pe aceste coordonate, se apreciază că nu sunt incidente dispozițiile art. 395 alin. (3) teza I din Codul de procedură civilă prin raportare la dispozițiile art. 2 alin. (2) din Codul de procedură civilă, în conformitate cu care „judecătorul care a luat parte la judecată este ținut să se pronunțe chiar dacă nu mai este judecător al instanței respective, cu excepția cazului în care, în condițiile legii, i-a încetat calitatea de judecător sau este suspendat din funcție (…)“, întrucât Codul de procedură penală instituie reguli exprese, neechivoce pentru judecătorul care a participat la soluționarea unei cauze, iar aceste reguli impun ca acesta să funcționeze în mod efectiv la instanță la momentul deliberării, redactării și pronunțării hotărârii. ... 81. Potrivit dispozițiilor art. 392 alin. (1) din Codul de procedură penală, judecătorul care pronunță o soluție trebuie să fie membru al completului în fața căruia au avut loc dezbaterile, iar activitățile premergătoare deliberării, redactării și pronunțării hotărârii judecătorești, reglementate în dispozițiile art. 388 alin. (1) din Codul de procedură penală, arată că după terminarea cercetării judecătorești se trece la dezbateri, dânduse cuvântul în următoarea ordine: procurorului, persoanei vătămate, părții civile, părții responsabile civilmente și inculpatului. ... 82. Potrivit dispozițiilor art. 389 alin. (1) din Codul de procedură penală, înainte de a încheia dezbaterile, președintele dă ultimul cuvânt inculpatului personal. ... 83. Interpretarea sistematică a dispozițiilor procedurale menționate reliefează în mod expres faptul că în încheierea de dezbateri se menționează numele membrilor completului de judecată care participă la ședința respectivă și în fața cărora procurorul, persoana vătămată și părțile au pus concluzii. ... 84. Mențiunile din cuprinsul încheierii de dezbateri și de amânare a pronunțării reprezintă astfel o garanție a respectării dispozițiilor art. 392 alin. (1) din Codul de procedură penală, care prevăd că la deliberare iau parte numai membrii completului în fața căruia au avut loc dezbaterile, și reprezintă o aplicare în dreptul intern a garanțiilor dreptului la un proces echitabil prevăzute de art. 6 din Convenția europeană a drepturilor omului. ... 85. Toate aceste dispoziții procedurale arată astfel că deliberarea, redactarea și pronunțarea hotărârii trebuie analizate și se supun unor reguli clare care impun condiția ca la momentul final al judecății judecătorul să fie membru al aceluiași complet și să fie judecător al aceleiași instanțe în momentul pronunțării hotărârii. ... 86. Aceasta în considerarea faptului că regula nemijlocirii constituie o garanție importantă a echității în procesul penal și trebuie înțeleasă ca fiind acea regulă în temeiul căreia într-un proces penal hotărârea trebuie luată de judecătorii care au fost prezenți la procedură și la procesul de administrare a probelor.^15 ^15 A se vedea cauzele Cutean c. României, Beraru c. României, Cerovsek și Boziknik c. Sloveniei. ... 87. De altfel, linia jurisprudențială consacrată de Curtea Europeană a Drepturilor Omului a fost reafirmată și prin Hotărârea din 3.06.2025 în Cauza Manolache contra României, unde s-a analizat în mod expres marja de apreciere de care statul român beneficiază în organizarea sistemului judiciar, și a arătat în mod expres că aceasta se oprește acolo unde dreptul la un proces echitabil este periclitat.^16 ^16 A se vedea Cauza Manolache c. României din 3.06.2025 (7.908/17), unde s-a arătat că: „...O astfel de practică generează incertitudine normativă și contravine principiului securității juridice, pilon al statului de drept. Interesul public de combatere a corupției, oricât de legitim, nu poate anula drepturile individuale garantate de Convenție; statul trebuie să le armonizeze, nu să le sacrifice.“ ... 88. În procesul civil, dispozițiile art. 395 alin. (3) din Codul de procedură civilă instituie o altă regulă judecătorului la pronunțarea unei soluții în cauzele în care au avut loc dezbateri și a căror amânare de pronunțare a dispus-o până la momentul promovării de la instanță. ... 89. Mai mult decât atât, în procesul civil speța este soluționată prin deliberare și pronunțarea minutei, spre deosebire de procesul penal unde se consideră că speța este soluționată prin deliberare, redactare și pronunțarea minutei. ... 90. Și tot spre deosebire de dispozițiile procesual civile, în materie procesual penală în cazurile în care se pronunță o hotărâre asupra temeiniciei acuzației penale, hotărârea se redactează integral anterior pronunțării. ... 91. Înalta Curte de Casație și Justiție constată deopotrivă că, total diferit de dispozițiile Codului de procedură civilă pe acest aspect, la momentul deliberării, redactării și pronunțării hotărârii într-o cauză penală, se pot ivi nenumărate situații intermediare, cum ar fi, spre exemplu, cele ce țin de verificarea măsurii preventive a persoanei judecate în cauză sau a măsurilor asigurătorii, aspecte ce transformă procedura specială a deliberării într-una ce obligă judecătorul care nu mai funcționează la acea instanță, ci chiar la o instanță de pe raza unei alte curți de apel decât cea la care a funcționat sau chiar la altă instituție să participe efectiv la toate verificările ce țin de judecarea respectivei cauze, având un rol profund activ, în contextul în care acesta nu mai este competent funcțional să judece. ... 92. De asemenea, în ipoteza în care cu ocazia deliberării instanța constată că nu au fost lămurite toate împrejurările cauzei, fiind necesară administrarea de probe noi, va dispune repunerea cauzei pe rol și reluarea cercetării judecătorești și tot astfel va proceda instanța în situația în care va constata că trebuie să supună în dezbaterea părților, persoanei vătămate și procurorului anumite situații de fapt sau de drept. ... 93. Or, repunerea cauzei pe rol este un instrument procesual legal destinat completului deja constituit. Ea nu implică un nou ciclu procesual, dar cere continuitate în compunerea completului de judecată, astfel că promovarea definitivă a unui judecător presupune pierderea calității de magistrat în cadrul instanței inferioare și imposibilitatea acestuia de a mai participa la judecarea acelei cauze. ... 94. În toate situațiile expuse anterior și în considerarea argumentelor de drept precizate, Înalta Curte de Casație și Justiție apreciază că sunt aplicabile pe deplin dispozițiile art. 121 alin. (2) și (3) din Regulamentul de ordine interioară al instanțelor judecătorești, conform cărora: „(2) În cazul în care până la pronunțarea hotărârii oricare dintre membrii completului este în imposibilitate de a participa la deliberări, ceilalți membri ai completului pot lua măsuri fie pentru amânarea pronunțării, fie, în cazul în care imposibilitatea de a participa la deliberări este permanentă sau de lungă durată, pentru repunerea cauzei pe rol. (3) În situațiile prevăzute la alin. (2) , dacă niciunul dintre membrii completului nu poate lua măsurile necesare, acestea vor fi luate de către președintele de secție sau, dacă nu există secții, de către președintele instanței sau judecătorul din lista de permanență.“ ... 95. Transferarea, delegarea, detașarea sau, după caz, promovarea la instanța superioară a judecătorului care a luat parte la deliberări reprezintă o imposibilitate de a participa la deliberare, motivare și pronunțarea hotărârii, întrucât acesta nu mai este judecător în cadrul aceleiași instanțe. ... 96. Înalta Curte de Casație și Justiție constată deopotrivă că, prin natura activităților procedurale pe care ar putea să le desfășoare până la momentul final al judecății, judecătorul care a promovat la o altă instanță și nu mai funcționează la instanța de la care a plecat nu mai poate participa la deliberare și pronunțare într-un dosar în care instanța a rămas în pronunțare, decât în condiții foarte restrictive cum sunt cele prevăzute de art. 406 alin. (3) din Codul de procedură penală, care prevăd expres situațiile în care rezultatul deliberării se consemnează într-o minută. ... 97. De altfel, acesta este și scopul pentru care prin Decizia Curții Constituționale nr. 233 din 7 aprilie 2021, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 508 din 17 mai 2021, au fost declarate neconstituționale dispozițiile art. 400 alin. (1) din Codul de procedură penală și dispozițiile art. 405 alin. (3) din Codul de procedură penală și s-a considerat că procesul de deliberare nu trebuie să se finalizeze doar cu pronunțarea minutei, ci că acesta implică obligația judecătorilor de a motiva în fapt și drept soluția pe care consideră că trebuie să o pronunțe în cauză, iar aceștia trebuie să aibă calitatea de membri ai completului în fața căruia au avut loc dezbaterile. ... 98. Atunci când un judecător rămâne în pronunțare cu privire la soluția asupra fondului acțiunii penale face aplicarea dispozițiilor art. 391 alin. (1) din Codul de procedură penală, în conformitate cu care, în vederea deliberării, redactării și pronunțării hotărârii, fixează un termen de maximum 60 de zile de la închiderea dezbaterilor, iar dacă acest termen nu poate fi respectat, pentru cauze temeinic justificate, amână succesiv pronunțarea hotărârii care nu poate avea loc mai târziu de 120 de zile, potrivit alin. (3) al aceluiași articol. ... 99. Înalta Curte de Casație și Justiție apreciază că un judecător care a promovat la o instanță superioară (sau a fost transferat, delegat, detașat) nu poate de lege lata să delibereze, să motiveze și apoi să pronunțe hotărâri judecătorești în numele instanței la care și-a încetat activitatea și prin raportare la durata termenelor înlăuntrul cărora îi este permis judecătorului să redacteze integral hotărârea ce urmează să o pronunțe. ... 100. În materie procesual civilă, dispozițiile art. 395 alin. (3) teza I din Codul de procedură civilă instituie în sarcina judecătorului care a luat parte la judecată obligația să se pronunțe chiar dacă nu mai este judecător al instanței respective, cu excepția cazului în care în condițiile legii ia încetat calitatea de judecător sau este suspendat din funcție. ... 101. Chiar dacă dispozițiile art. 2 alin. (2) din Codul de procedură civilă statuează că dispozițiile Codului de procedură civilă se completează și în alte materii în măsura în care legile care le reglementează nu conțin dispoziții contrare, Înalta Curte de Casație și Justiție apreciază că prevederile art. 395 alin. (3) teza I din Codul de procedură civilă nu completează dispozițiile art. 405 alin. (1) din Codul de procedură penală, deoarece dispozițiile procesual civile au în vedere situația în care se redactează și se pronunță o minută, iar nu hotărârea judecătorească redactată integral. ... 102. Înalta Curte de Casație și Justiție apreciază că dispozițiile art. 2 alin. (2) din Codul de procedură civilă își găsesc aplicabilitatea în măsura în care reglementările respective nu conțin dispoziții contrare și constituie dreptul comun în raport cu toate celelalte proceduri, câtă vreme nu poate fi identificată regula specialia generalibus derogant. ... 103. Or, deliberarea, redactarea și pronunțarea hotărârii beneficiază în Codul de procedură penală de o reglementare specială, astfel că, în atare condiții, dispozițiile art. 395 alin. (3) din Codul de procedură civilă nu își găsesc aplicabilitatea. ... 104. Este de necontestat faptul că dispozițiile Codului de procedură civilă pot fi aplicate inclusiv în materie penală, sub rezerva însă de a fi în prezența unor aspecte nereglementate de Codul de procedură penală. ... 105. Mai mult decât atât, sunt cazuri în care tocmai dispozițiile procesual penale trimit în mod expres la regulile din civil, fie de drept substanțial, fie de drept procesual, cum este cazul dispozițiilor prevăzute de art. 19 alin. (5) din Codul de procedură penală, care stabilesc că, în cadrul procesului penal, „repararea prejudiciului material și moral se face potrivit dispozițiilor legii civile“, sau cel care se referă la calea extraordinară de atac a revizuirii prevăzută de dispozițiile art. 453 din Codul de procedură penală. ... 106. Astfel, deși hotărârea penală rezolvă, de regulă, atât latura penală, cât și latura civilă a cauzei penale, dispozițiile art. 453 alin. (2) din Codul de procedură penală menționează că „revizuirea hotărârilor judecătorești penale definitive, exclusiv cu privire la latura civilă, poate fi cerută numai în fața instanței civile, potrivit Codului de procedură civilă“. ... 107. Așadar, chiar dacă soluționarea laturii civile de la bun început urmează regulile Codului de procedură penală sub aspectul competenței materiale a instanței sau regimului juridic al căilor de atac de reformare, totuși, în ipoteza căii de atac de retractare, legiuitorul elimină din competența instanței penale eventuala soluționare, din nou, a laturii civile, repartizând-o spre soluționare exclusivă instanței civile. ... 108. În consecință, acolo unde legiuitorul a ținut să fie aplicabile reguli, norme și dispoziții din Codul de procedură civilă, a prevăzut în mod expres aceste aspecte, însă pentru situația ce face obiectul prezentei sesizări avem dispoziții exprese care nu necesită să fie completate cu dispoziții din Codul de procedură civilă. ... 109. Înalta Curte de Casație și Justiție constată că, pentru situația ce face obiectul prezentei sesizări, Codul de procedură penală impune cerințe mai stricte decât Codul de procedură civilă în ceea ce privește deliberarea, redactarea și pronunțarea hotărârii, iar acestea sunt obligatorii și nerespectarea lor atrage nulitatea absolută în componenta ce ține de nelegalitatea compunerii completului de judecată [art. 281 alin. (1) lit. a) din Codul de procedură penală]. ... 110. Art. 406 alin. (2) din Codul de procedură penală, intitulat „Redactarea și semnarea hotărârii“, prevede că hotărârea se redactează de către membrii completului de judecată care au participat la soluționarea cauzei și se semnează de toți membrii completului și de grefier. ... 111. Dacă unul dintre judecători nu mai funcționează la instanța respectivă, iar deliberarea nu a fost consemnată în minută, nu poate redacta hotărârea și completul devine nelegal constituit. ... 112. Prin natura sa, procesul penal presupune restrângerea drepturilor și libertăților fundamentale (libertatea individuală, dreptul la apărare etc.), deci exigențele sunt mai riguroase, astfel că legiuitorul a dorit să asigure garanții sporite pentru legalitatea hotărârii penale, fiind esențial ca deliberarea și pronunțarea să fie făcute de același complet, în mod legal constituit, iar redactarea să reflecte ceea ce s-a decis efectiv de completul care a soluționat cauza. ... 113. Prin promovarea efectivă la o instanță superioară, judecătorul nu mai are competență funcțională să judece la instanța de la care a plecat; nu poate participa la continuarea judecății în caz de repunere a cauzei pe rol și reluare a dezbaterilor, astfel că este necesară înlocuirea sa cu un alt judecător, iar în acest caz, potrivit art. 354 alin. (3) din Codul de procedură penală, cauza trebuie reluată de la zero (dezbaterile se reiau de la început). ... 114. Participarea sa ar însemna compunere nelegală a completului - sancțiunea fiind nulitate absolută [art. 281 alin. (1) lit. a) din Codul de procedură penală]. ... 115. Compunerea nelegală a completului prin participarea judecătorului promovat la o instanță superioară afectează independența și imparțialitatea instanței, punând în pericol dreptul la un proces echitabil și în componenta ce ține de „încălcarea dreptului la un tribunal legal constituit“^17, și vulnerabilizează grav hotărârea prin participarea unui astfel de judecător la deliberare, redactare și pronunțare. ^17 Art. 6 din Convenția europeană a drepturilor omului. ... 116. Componența completului de judecată este o condiție de ordine publică, iar legalitatea sa trebuie menținută pe întreg parcursul procesului, inclusiv în cazul deliberării. ... 117. Odată cu promovarea definitivă, judecătorul își pierde calitatea de membru al completului la instanța inferioară și nu mai este competent material și funcțional să judece cauze la instanța de la care a promovat, astfel că există un risc major de desființare a hotărârii în căile extraordinare de atac. ... 118. Doar respectând întocmai dispozițiile procedurale arătate, hotărârile judecătorești vor putea cu adevărat să răspundă nevoii de securitate juridică și să respecte principiul securității juridice, principiu care exprimă, în esență, faptul că cetățenii trebuie protejați „contra unui pericol care vine chiar din partea dreptului, contra unei insecurități pe care a creat-o dreptul sau pe care acesta riscă s-o creeze.“^18 ^18 Corneliu Bârsan, Convenția europeană a drepturilor omului, comentariu pe articole, vol. I - Drepturi și libertăți, Ed. All Beck, p. 472, cu referire expresă la Lucien François, Le problème de la sécurité juridique, lucrarea La sécurité juridique, Ed. Jeune Barreau de Liège, Liège, 1993, p. 10, Cosmin Flavius Costaș, fiscalitatea.ro. ... 119. Înalta Curte de Casație și Justiție constată că nu există în prezent nicio dispoziție în Codul de procedură penală care să permită revenirea judecătorului promovat/transferat/delegat pentru continuarea activității judiciare (așa cum există în Codul de procedură civilăart. 398 din Codul de procedură civilă), astfel că pronunțarea și redactarea hotărârii sunt obligatorii și trebuie făcute de completul care a soluționat cauza, în condiții stricte de legalitate, spre deosebire de dreptul civil unde există reguli mai suple, care permit anumite derogări, dar acestea nu se pot aplica prin analogie în penal. ... 120. Pe cale de consecință, în temeiul dispozițiilor art. 473 și 474 din Codul procedură penală, ... ...