Decizia ÎCCJ nr. 68/2017 (HP)Punctul XI

XI. Înalta Curte de Casație și Justiție 30. Examinând sesizarea în vederea pronunțării unei hotărâri prealabile, raportul întocmit de judecătorii-raportori, precum și problema de drept ce se solicită a fi dezlegată, reține următoarele: ... 31. În privința obiectului și a condițiilor sesizării Înaltei Curți de Casație și Justiție în vederea pronunțării unei hotărâri prealabile, legiuitorul instituie, în cuprinsul articolului 519 din Codul de procedură civilă, o serie de condiții de admisibilitate, care se impun a fi întrunite în mod cumulativ, respectiv: a) existența unei cauze aflate în curs de judecată; ... b) cauza să fie soluționată în ultimă instanță; ... c) cauza care face obiectul judecății să se afle în competența legală a unui complet de judecată al Înaltei Curți de Casație și Justiție, al curții de apel sau al tribunalului învestit să soluționeze cauza; ... d) ivirea unei chestiuni de drept de a cărei lămurire depinde soluționarea pe fond a cauzei în curs de judecată; ... e) chestiunea de drept identificată să prezinte caracter de noutate și asupra acesteia Înalta Curte de Casație și Justiție să nu fi statuat și nici să nu facă obiectul unui recurs în interesul legii în curs de soluționare. ... ... 32. Primele trei condiții sunt îndeplinite în cauză, întrucât Tribunalul Caraș-Severin a fost legal învestit cu soluționarea unei cereri de completare a dispozitivului unei decizii definitive în apel. ... 33. Cu privire la ultimele condiții prevăzute de art. 519 din Codul de procedură civilă, Înalta Curte de Casație și Justiție constată următoarele: ... 34. Problema de drept asupra căreia s-a solicitat intervenția instanței supreme este una de procedură, iar de lămurirea acesteia nu depinde soluționarea pe fond a cauzei. ... 35. Împrejurarea că art. 444 alin. (1) din Codul de procedură civilă constituie temei pentru darea soluției finale în cauză nu înseamnă că acest text stă la baza analizei fondului raportului juridic litigios, așa cum impune art. 519 din Codul de procedură civilă. Cum termenii categorici în care s-a exprimat legiuitorul nu permit interpretarea extensivă a sintagmei „de a cărei lămurire depinde soluționarea pe fond a cauzei respective“, nu este admisibilă pronunțarea unei hotărâri prin care să se dea o rezolvare de principiu prevederilor art. 444 alin. (1) din Codul de procedură civilă. ... 36. Nici cerința ca problema de drept să prezinte caracter de noutate nu este îndeplinită, având în vedere faptul că dispozițiile art. 444 alin. (1) din Codul de procedură civilă sunt identice cu cele din vechea reglementare de procedură, respectiv art. 281^2 alin. 1, conform căruia, „Dacă, prin hotărârea dată instanța a omis să se pronunțe asupra unui capăt de cerere principal sau accesoriu ori asupra unei cereri conexe sau incidentale, se poate cere completarea hotărârii în același termen în care se poate declara, după caz, apel sau recurs împotriva aceleiași hotărâri, iar, în cazul hotărârilor date în fond după casarea cu reținere, în termen de 15 zile de la pronunțare“. ... 37. Dispozițiile din Codul de procedură civilă din 1865 au primit o interpretare și aplicare unitară, nefiind identificate hotărâri din cuprinsul cărora să reiasă faptul că o decizie pronunțată în ultimă instanță nu poate fi completată ori că termenul în care cererea de completare a unei asemenea decizii este altul decât cel „în care se poate declara, după caz, apel sau recurs împotriva acelei hotărâri“ (Decizia nr. 2.366/2015, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție - Secția a II-a civilă, Decizia nr. 9/2014, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție - Secția I civilă, Decizia nr. 1.009/2013, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție - Secția I civilă, Decizia nr. 1.790/2012, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție - Secția a II-a civilă). ... 38. În legătură cu condițiile de admisibilitate pentru darea hotărârii prealabile, Înalta Curte de Casație și Justiție -Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept a statuat, cu valoare de principiu, că „37. Pentru ca mecanismul procedural reglementat prin art. 519 din Codul de procedură civilă să nu fie deturnat de la scopul firesc al unificării practicii judiciare și utilizat pentru tranșarea în concret a aspectelor litigioase aflate pe rolul instanței de trimitere, instanța supremă trebuie chemată să dea chestiunii de drept o rezolvare de principiu. Altfel spus, în sesizarea Înaltei Curți de Casație și Justiție cu procedura pronunțării unei hotărâri prealabile trebuie să fie identificată o problemă de drept care necesită cu pregnanță a fi lămurită, care să prezinte o dificultate suficient de mare, în măsură să reclame intervenția instanței supreme în scopul rezolvării de principiu a chestiunii de drept și al înlăturării oricărei incertitudini care ar putea plana asupra securității raporturilor juridice deduse judecății“. ... 39. Se constată că, în cazul de față, titularul sesizării solicită interpretarea unor dispoziții legale care nu comportă o reală și serioasă dificultate, de natură a fi dedusă dezlegării în cadrul procedurii hotărârii prealabile. ... 40. Instanța de sesizare trebuia să efectueze un simplu raționament judiciar, prin citirea articolului a cărui interpretare formează obiectul sesizării, a deciziilor unitare pronunțate în mod constant de către instanța supremă în această materie, chiar dacă acestea vizau dispozițiile conținute de Codul de procedură civilă din 1865, dar și a deciziilor pronunțate de instanța de control constituțional, una dintre acestea fiind reprodusă chiar de către titularul sesizării. ... 41. De asemenea, în Decizia nr. 52 din 3 iulie 2017, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 764 din 26 septembrie 2017, Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept menționa că, în raportul întocmit pentru darea unui aviz solicitat Curții de Casație Franceze, în cadrul procedurii instituite prin art. 1.031-1 din Codul de procedură civilă francez, procedură preluată și în Codul de procedură civilă român în art. 519-521 (raport publicat în Buletinul informativ al Curții de Casație Franceze nr. 777 din 1 martie 2013), s-a arătat, cu privire la faptul că problema de drept trebuie să prezinte o dificultate serioasă, că „o problemă poate să fie nouă și totuși să nu reclame intervenția curții supreme, care nu trebuie să fie considerată un serviciu public de consultanță juridică“, precum și că „dificultatea «serioasă» a problemei de drept ... nu-l scutește pe judecătorul fondului de obligația sa de a judeca. Prin urmare, rămâne atributul exclusiv al instanței solicitante să soluționeze cauza cu judecata căreia a fost învestită, aplicând în acest scop mecanismele de interpretare a actelor normative“. ... 42. Totodată, examinând sesizarea, Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept constată că, în cuprinsul acesteia, nu se regăsește punctul de vedere al completului învestit cu soluționarea cauzei asupra îndeplinirii condițiilor art. 519 din Codul de procedură civilă, condiție impusă de dispozițiile art. 520 alin. (1) teza a II-a din Codul de procedură civilă. ... 43. În acest context este de reamintit că, în Decizia nr. 20 din 22 iunie 2015, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 588 din 5 august 2015, Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept a statuat că „49. Pentru a se evita abuzul procesual, exprimarea punctului de vedere al instanței de trimitere asupra îndeplinirii condițiilor prevăzute la art. 519 din Codul de procedură civilă trebuie să se facă printr-o motivare temeinică, nu superficială, iar aceasta este o altă condiție de admisibilitate a sesizării“. ... 44. Pe aceeași linie jurisprudențială se constată că lipsește exprimarea punctului de vedere al instanței de trimitere cu privire la probleme de drept ce se cere a fi lămurită, această lipsă neputând fi complinită prin redarea opiniilor divergente ale judecătorilor din cadrul instanței. ... 45. În considerarea argumentelor expuse, Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept arată că procedura de unificare a practicii judiciare, reglementată de dispozițiile art. 519 din Codul de procedură civilă, nu poate fi valorificată atât timp cât legiuitorul a stabilit, prin condițiile restrictive de admisibilitate, rolul unificator al instituției juridice a hotărârii prealabile numai în scopul preîntâmpinării apariției unei jurisprudențe neunitare, printr-o rezolvare de principiu a unei veritabile probleme de drept; în caz contrar, sesizarea nu este admisibilă. ... ...