Decizia ÎCCJ nr. 67/2017 (HP)Punctul III

III. Aspectele de admisibilitate reținute de titularul sesizării 8. Prin încheierea de sesizare din data de 30 martie 2017, pronunțată în Dosarul nr. 3.663/305/2013*, Tribunalul Covasna - Secția civilă a constatat admisibilitatea sesizării Înaltei Curți de Casație și Justiție, în conformitate cu dispozițiile art. 519 din Codul de procedură civilă, motivat de următoarele aspecte: ... 9. De lămurirea modului de interpretare și aplicare a dispozițiilor art. 2 raportat la art. 1 alin. (2) lit. e) pct. (i) și alin. (3) din Ordonanța Guvernului nr. 137/2000, republicată, depinde soluționarea pe fond a pricinii, întrucât obiectul cererii de chemare în judecată vizează repararea prejudiciului cauzat prin discriminare, premisa acțiunii fiind aceea că angajatorul a aplicat un tratament diferit angajaților săi care beneficiază de hotărâri judecătorești identice, executând aceste sentințe pentru o parte dintre angajați, în vreme ce pentru reclamanți a refuzat să le execute. ... 10. Prin urmare, problema de drept ce se impune a fi lămurită este aceea dacă, în aplicarea art. 2 raportat la art. 1 alin. (2) lit. e) pct. (i) și alin. (3) din Ordonanța Guvernului nr. 137/2000, republicată, se poate reține existența unui tratament discriminatoriu în cazul în care tratamentul mai favorabil al unor angajați este rezultatul punerii în executare a unor hotărâri judecătorești prin care s-au acordat anumite drepturi salariale, în raport cu alți angajați cărora le-au fost acordate aceleași drepturi salariale prin hotărâri judecătorești identice. ... 11. Într-o altă formulare s-a arătat că se impune a se stabili dacă punerea în executare a hotărârilor judecătorești prin care s-au acordat unor angajați anumite drepturi salariale reprezintă un tratament discriminatoriu al celorlalți angajați care beneficiază de hotărâri judecătorești identice, dar pentru care s-a refuzat punerea în executarea a acestora. ... 12. Totodată, de lămurirea modului de interpretare a art. 2 alin. (3) teza finală din Ordonanța Guvernului nr. 137/2000, republicată, depinde soluționarea pe fond a pricinii întrucât în speța dedusă judecății angajatorul a invocat un scop legitim pentru refuzul de a executa hotărârile judecătorești de care se prevalează reclamanții, și anume faptul că respectivele hotărâri nu sunt apte a fi puse în executare deoarece nu dau naștere unor creanțe lichide, lipsind din titluri orice criteriu de determinare a sumelor. ... 13. În acest context, având în vedere că discriminarea invocată de reclamanți are ca premisă punerea în executare a unor hotărâri judecătorești irevocabile care, la rândul lor, nu cuprind creanțe lichide (ca premisă sunt identice cu cele refuzate a fi executate), se impune a se stabili dacă, în interpretarea și aplicarea art. 2 alin. (3) teza finală din Ordonanța Guvernului nr. 137/2000, instanța învestită cu soluționarea unei acțiuni în răspundere civilă delictuală întemeiată pe discriminare este ținută să analizeze exclusiv dacă hotărârile judecătorești irevocabile comparate sunt identice și să stabilească dacă pentru unii dintre angajați au fost executate, iar pentru alții s-a refuzat executarea ori este obligată sau are posibilitatea să analizeze legalitatea executării anterioare a hotărârilor judecătorești pentru alți angajați decât reclamanții, prin raportare la elementele concrete ale titlurilor executorii (cum ar fi caracterul lichid, determinat sau determinabil al creanțelor stabilite de instanțe sau alte coordonate ce definesc posibilitatea efectivă de executare a unei hotărâri judecătorești irevocabile). ... 14. Într-o altă formulare se pune problema a se lămuri dacă norma de mai sus permite instanței învestite cu acțiunea în răspundere civilă delictuală pentru repararea prejudiciului cauzat prin discriminare ca, pentru a stabili dacă tratamentul diferențiat este justificat obiectiv de un scop legitim și dacă metodele de atingere a acelui scop sunt adecvate și necesare, să analizeze caracterul legal sau nelegal al punerii în executare de către angajator a unor titluri executorii constând în hotărâri judecătorești irevocabile. ... 15. Raportat la cele menționate se impune a se stabili care sunt reperele și criteriile pe care instanța le poate avea în vedere - în cadrul procesual fixat conform celor de mai sus - pentru a stabili dacă tratamentul diferențiat intră în sfera de reglementare a noțiunilor de „justificare obiectivă“ și „scop legitim“ și, respectiv, pentru a califica metodele folosite drept „adecvate și necesare“, în sensul vizat de art. 2 alin. (3) teza finală din Ordonanța Guvernului nr. 137/2000, republicată. ... 16. Instanța de trimitere a apreciat că problema de drept enunțată este nouă, deoarece, prin consultarea jurisprudenței, s-a constatat că asupra acestei probleme Înalta Curte de Casație și Justiție nu a statuat printr-o altă hotărâre. ... 17. În acest sens, reținându-se că analiza problemei de drept în cadrul procedurii reglementate de art. 519 din Codul de procedură civilă are întotdeauna ca punct de plecare datele concrete ale speței a cărei soluționare pe fond depinde de această dezlegare, s-a apreciat relevant faptul că pronunțarea Deciziei nr. 2/2015 a Înaltei Curți de Casație și Justiție - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept în materia discriminării a avut în vedere o altă situație de fapt, în condițiile în care în cauza respectivă tratamentul diferențiat avea ca premisă faptul că o parte dintre angajați beneficiau de hotărâri judecătorești irevocabile prin care le erau acordate anumite drepturi salariale, în vreme ce reclamanții nu beneficiau de hotărâri judecătorești de acordare a respectivelor drepturi, or, în cauza de față, premisa este aceea că toți angajații beneficiază de hotărâri judecătorești prin care le sunt acordate aceleași drepturi, în exact aceeași modalitate. ... 18. S-a mai arătat că problema de drept nu face obiectul unui recurs în interesul legii în curs de soluționare, conform evidențelor Înaltei Curți de Casație și Justiție. ... ...