Decizia ÎCCJ nr. 64/2017 (HP)Punctul VI

VI. Jurisprudența instanțelor naționale în materie 38. Prin Decizia în interesul legii nr. XXII din 19 martie 2007, Înalta Curte de Casație și Justiție - Secțiile Unite a statuat că „Nerespectarea cerințelor înscrise în art. 16 alin. (7) din actul normativ menționat (Ordonanța Guvernului nr. 2/2001 - n.r.) atrage nulitatea relativă a procesului-verbal de constatare a contravenției.“ ... 39. În considerentele acestei decizii, instanța supremă a statuat următoarele: Ordonanța Guvernului nr. 2/2001, aprobată cu modificări prin Legea nr. 180/2002, cu modificările și completările ulterioare, instituie cadrul general de constatare și sancționare a contravențiilor. Prin dispozițiile specifice pe care le cuprinde, acest act normativ reglementează modul de întocmire a procesului-verbal de constatare a contravențiilor, cu precizarea mențiunilor obligatorii pe care trebuie să le cuprindă, persoanele ce pot avea calitatea de agent constatator, ca reprezentanți ai autorităților publice abilitate prin lege să constate și să sancționeze contravențiile, condițiile în care poate fi contestat procesul-verbal de constatare a contravenției, ca și regimul general al sancțiunilor contravenționale, al aplicării și executării acestora. (…) Or, situațiile în care nerespectarea anumitor cerințe atrage întotdeauna nulitatea actului întocmit de agentul constatator al contravenției sunt strict determinate prin reglementarea dată în cuprinsul art. 17 din ordonanță. Astfel, prin acest text de lege se prevede că «lipsa mențiunilor privind numele, prenumele și calitatea agentului constatator, numele și prenumele contravenientului, iar în cazul persoanei juridice lipsa denumirii și a sediului acesteia, a faptei săvârșite și a datei comiterii acesteia sau a semnăturii agentului constatator atrage nulitatea procesului-verbal», specificându-se că numai în astfel de situații «nulitatea se constată și din oficiu». În raport cu acest caracter imperativ-limitativ al cazurilor în care nulitatea procesului-verbal încheiat de agentul constatator al contravenției se ia în considerare și din oficiu, se impune ca în toate celelalte cazuri de nerespectare a cerințelor pe care trebuie să le întrunească un asemenea act, inclusiv cel referitor la consemnarea distinctă a obiecțiunilor contravenientului la conținutul lui, nulitatea procesului-verbal de constatare a contravenției să nu poată fi invocată decât dacă s-a pricinuit părții o vătămare ce nu se poate înlătura decât prin anularea acelui act. ... 40. De asemenea, problemele de drept supuse dezlegării au mai făcut obiectul unei sesizări, formulată de Tribunalul Dâmbovița, care a fost respinsă, ca inadmisibilă, prin Decizia nr. 49 din 26 iunie 2017, pronunțată de Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept din cadrul instanței supreme (publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 616 din 31 iulie 2017). ... 41. La solicitarea Înaltei Curți de Casație și Justiție, instanțele de judecată au comunicat hotărâri și/sau puncte de vedere referitoare la problemele de drept supuse dezlegării, din analiza cărora rezultă că există, deja, o bogată și diversificată jurisprudență cu privire la acestea. ... 42. Astfel, având în vedere multitudinea întrebărilor formulate prin sesizare, dar și complexitatea problemelor de drept ce fac obiectul acestora, au fost identificate următoarele două orientări jurisprudențiale principale: ... A. Unele instanțe au apreciat că: – sancțiunea complementară a suspendării dreptului de a conduce nu poate fi considerată ca aplicată doar prin menționarea temeiului legal, fiind necesar a se preciza natura și durata sancțiunii în cuprinsul procesului-verbal; ... – sancțiunea complementară nu poate fi considerată ca aplicată doar prin menționarea temeiului legal sau prin reținerea permisului de conducere; ... – nelegalitatea aplicării sancțiunii complementare se poate invoca și cerceta și din oficiu de către instanță. ... 43. În acest sens s-au pronunțat, respectiv și-au exprimat opinia următoarele instanțe: Curtea de Apel Galați; Tribunalul Sibiu; Tribunalul Hunedoara; Tribunalul Brașov - Secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal; Tribunalul Giurgiu; Tribunalul Ialomița; Tribunalul Sălaj; Tribunalul Vâlcea - Secția a II-a civilă; Tribunalul Buzău - Secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal; Tribunalul Suceava; Judecătoria Moinești; Judecătoria Sectorului 3 București; Judecătoria Sectorului 4 București; Judecătoria Giurgiu; Judecătoria Lehliu-Gară; Judecătoria Slobozia; Judecătoria Suceava; Judecătoria Săveni; Judecătoria Babadag. ... 44. În sprijinul acestei orientări s-a arătat că sancțiunea complementară a suspendării dreptului de a conduce nu poate fi considerată aplicată doar prin menționarea textului legal ce sancționează contravenția, fără a se preciza natura și durata sancțiunii în cuprinsul procesului-verbal și nici nu poate fi considerată aplicată de drept, prin menționarea textului legal ce sancționează contravenția. ... 45. Necesitatea aplicării pedepsei complementare trebuie apreciată de către agentul constatator, în primă fază, iar ulterior de către instanța de judecată, sancțiunea nefiind aplicabilă ope legis. ... 46. Au fost invocate dispozițiile art. 5 alin. (5) și (6) din Ordonanța Guvernului nr. 2/2001, arătându-se că sancțiunile complementare se aplică în funcție de natura și de gravitatea faptei, trebuind respectat caracterul proporțional al sancțiunii, prin raportare la gradul de pericol social al faptei. ... 47. O interpretare contrară ar conduce la concluzia că, potrivit legii, sancțiunea complementară ar trebui să fie aplicată din oficiu, instanța neavând puterea de a aprecia cu privire la aceasta. Ar reieși, astfel, că legislația românească exclude analiza sancțiunii în cauză din sfera de jurisdicție a instanțelor judecătorești, ceea ce ar contraveni prevederilor art. 21 din Constituție și jurisprudenței C.E.D.O., care a statuat că, în materie penală, în măsura în care instanța nu are posibilitatea de a examina dacă sancțiunea este proporțională în raport cu fapta săvârșită, cerințele art. 6 paragraful 1 din Convenție nu pot fi considerate ca fiind îndeplinite (C.E.D.O., hotărârea din 23 iunie 1981, Cauza Le Compte, Van Leuven et De Meyere c. Belgique). ... 48. Mai mult, C.E.D.O. a constatat încălcarea dispozițiilor Convenției în situația în care sancțiunea penală a interzicerii exercitării drepturilor părintești se aplică de drept, cu titlu de pedeapsă accesorie, oricărei persoane care execută o pedeapsă cu închisoarea, în absența oricărui control exercitat de instanțele judecătorești (C.E.D.O., hotărârea din 28 septembrie 2004, Cauza Sabou și Pîrcălab împotriva României). ... 49. Fiind învestită, potrivit art. 34 alin. (1) din Ordonanța Guvernului nr. 2/2001, cu verificarea legalității și temeiniciei procesului-verbal de constatare și sancționare a contravenției și având în vedere și dispozițiile art. 21 alin. (3) din același act normativ, prin care sunt instituite două condiții de fond de care depinde legalitatea procesului-verbal de contravenție, respectiv aplicarea sancțiunii în limitele prevăzute de lege și proporționalitatea sancțiunii aplicate cu gradul de pericol social al faptei, instanța de judecată poate analiza, din oficiu, legalitatea aplicării sancțiunii complementare a suspendării dreptului de a conduce. ... 50. Aplicarea sancțiunii complementare a suspendării permisului trebuie să reiasă cu claritate din procesul-verbal, simpla reținere a permisului nefiind suficientă, întrucât, potrivit art. 2 pct. 5 din Regulamentul de aplicare, reținerea permisului de conducere reprezintă doar măsura tehnico-administrativă dispusă de poliția rutieră, constând în ridicarea documentului din posesia unei persoane și păstrarea lui la sediul poliției rutiere până la soluționarea cauzei care a determinat aplicarea acestei măsuri. ... ... B. Alte instanțe au apreciat că: – sancțiunea complementară a suspendării dreptului de a conduce se consideră aplicată de drept, prin menționarea în procesul-verbal de constatare a contravenției a textului legal ce sancționează contravenția, precum și prin reținerea permisului de conducere; ... – în funcție de circumstanțele cauzei și în măsura în care contravenientul a contestat și această sancțiune, instanța o poate analiza și individualiza, în raport cu prevederile art. 21 alin. (3) din Ordonanța Guvernului nr. 2/2001. ... 51. În acest sens s-au pronunțat, respectiv și-au exprimat opinia următoarele instanțe: Tribunalul Bacău - a Secția II-a civilă și de contencios administrativ și fiscal; Tribunalul Alba - Secția de contencios administrativ, fiscal și de insolvență; Tribunalul București - Secția a II-a contencios administrativ și fiscal; Tribunalul Ilfov; Tribunalul Maramureș - Secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal; Tribunalul Cluj - Secția mixtă; Tribunalul Suceava; Judecătoria Bacău; Judecătoria Onești; Judecătoria Brașov; Judecătoria Făgăraș; Judecătoria Rupea; Judecătoria Sectorului 1 București; Judecătoria Sectorului 2 București; Judecătoria Sectorului 6 București; Judecătoria Bolintin-Vale; Judecătoria Cornetu; Judecătoria Cluj-Napoca; Judecătoria Huedin; Judecătoria Gherla; Judecătoria Constanța. ... 52. În sprijinul acestei orientări s-a arătat că sancțiunea complementară a suspendării exercitării dreptului de a conduce se poate considera aplicată doar prin menționarea textului legal ce sancționează contravenția, chiar dacă nu se precizează natura și durata sancțiunii în cuprinsul procesului-verbal de contravenție, soluție susținută de caracterul imperativ al dispozițiilor art. 102 alin. (3) lit. e) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 195/2002, care prevăd atât natura, cât și durata sancțiunii complementare. ... 53. Agentul constatator nu are posibilitatea legală de a schimba durata suspendării dreptului de a conduce sau de a aplica o altă sancțiune complementară decât cea impusă de lege în cazul contravențiilor la regimul circulației pe drumurile publice și nici de a considera că suspendarea dreptului de a conduce poate fi înlăturată de la aplicare în cadrul operațiunii de individualizare a sancțiunilor. ... 54. Sancțiunea complementară a suspendării exercitării dreptului de a conduce se consideră aplicată de drept prin simpla menționare a textului legal ce sancționează contravenția, natura și durata acestei sancțiuni fiind fixate prin lege, fără ca agentul constatator să aibă vreo marjă de apreciere. Acesta este obligat să procedeze la aplicarea sancțiunii complementare a suspendării exercitării dreptului de a conduce, în toate cazurile în care constată săvârșirea unei contravenții pentru care este prevăzută această sancțiune complementară și numai în limitele impuse de textul legal sancționator. ... 55. Menționarea în procesul-verbal de contravenție a textului legal ce sancționează contravenția este suficientă pentru a se considera că a fost aplicată de drept sancțiunea complementară a suspendării exercitării dreptului de a conduce. ... 56. Sancțiunea complementară a suspendării exercitării dreptului de a conduce poate fi considerată aplicată, prin reținerea permisului de conducere, numai dacă în procesul-verbal de contravenție a fost precizat în mod clar, expres și precis textul legal sancționator, din care trebuie să rezulte natura și durata suspendării dreptului de a conduce. ... 57. Nelegalitatea aplicării sancțiunii complementare a suspendării exercitării dreptului de a conduce nu poate fi invocată din oficiu de către instanță, nefiind un caz de nulitate absolută a procesului-verbal de contravenție, dintre cele prevăzute de art. 17 din Ordonanța Guvernului nr. 2/2001, iar Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 195/2002 nu conține dispoziții derogatorii de la regimul juridic al nulității procesului-verbal de contravenție. ... 58. Cu privire la acest aspect au fost invocate ca fiind relevante considerentele Deciziei în interesul legii nr. XXII din 19 martie 2007, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție - Secțiile Unite. ... ... ...