Decizia ÎCCJ nr. 64/2017 (HP)Punctul V

V. Punctul de vedere al completului de judecată care a formulat sesizarea A. Cu privire la admisibilitatea sesizării 24. Instanța de trimitere a apreciat că sunt îndeplinite cerințele prevăzute de art. 519 din Codul de procedură civilă, reținând următoarele: este învestită cu soluționarea cauzei în ultimă instanță; chestiunea de drept este nouă și asupra ei Înalta Curte de Casație și Justiție nu a statuat printr-o altă hotărâre; problema de drept nu face obiectul unui recurs în interesul legii în curs de soluționare și nici a unei alte sesizări, în condițiile art. 519 din Codul de procedură civilă. ... 25. În ce privește condiția legală privind noutatea, instanța de trimitere a precizat că aceasta trebuie privită și din perspectiva implementării principiilor ce decurg din jurisprudența C.E.D.O., care califică sancțiunea complementară a suspendării dreptului de a conduce ca fiind sancțiune penală în sensul art. 6 din Convenție. În acest sens au fost invocate cauzele Ioan Pop contra României (decizie de inadmisibilitate), Anghel contra României, Öztürk vs. Germania și Huseyin Turan contra Turciei. Or, arată instanța de trimitere, prin calificarea sancțiunii complementare a suspendării dreptului de a conduce drept sancțiune penală, este necesar a fi respectate garanțiile specifice acestei sancțiuni, care trebuie să fie clară, accesibilă și previzibilă în ceea ce privește conținutul și, implicit, efectele sale, pentru a permite cetățeanului să își controleze conduita și să prevadă, într-o măsură rezonabilă, consecințele ce decurg dintr-o anumită faptă. ... ... B. Cu privire la chestiunea de drept ce formează obiectul sesizării 26. Instanța de trimitere a apreciat că, din cuprinsul dispozițiilor art. 5 alin. (6) și art. 21 din Ordonanța Guvernului nr. 2/2001, precum și ale art. 96 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 195/2002, rezultă că sancțiunea complementară ar trebui să fie consemnată în cuprinsul procesului-verbal de contravenție. ... 27. Chiar dacă sancțiunea complementară este prevăzută în textul incriminator al contravenției pentru care este sancționat contravenientul - în speță art. 100 alin. (3) lit. b) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 195/2002 -, neconsemnarea acestei sancțiuni în însuși procesul-verbal de contravenție ridică un dubiu cu privire la aplicarea efectivă a acesteia. ... 28. Fără a se preciza natura și durata sancțiunii complementare se creează o incertitudine cu privire la aplicarea sau neaplicarea acestei sancțiuni, instanța fiind în imposibilitate de a verifica respectarea dispozițiilor art. 21 alin. (3) din Ordonanța Guvernului nr. 2/2001, anume dacă sancțiunea s-a aplicat în limitele prevăzute de actul normativ. ... 29. Din dispozițiile art. 5 alin. (6) din Ordonanța Guvernului nr. 2/2001 reiese că, la aplicarea sancțiunii complementare, se au în vedere natura și gravitatea faptei; or, considerarea ca aplicată a sancțiunii, prin indicarea textului legal incriminator, ar putea lipsi de eficiență acest text legal. ... 30. Lipsa menționării sancțiunii în cuprinsul procesului-verbal duce la imposibilitatea de a cunoaște dacă aceasta este o omisiune a agentului constatator sau dacă acesta a înțeles să nu aplice sancțiunea respectivă, în cadrul operațiunii de individualizare prevăzute de art. 5 alin. (6) din Ordonanța Guvernului nr. 2/2001. ... 31. În această situație nu s-ar putea cunoaște dacă s-a aplicat sau nu de către agentul constatator sancțiunea complementară, iar considerarea sancțiunii ca aplicată, prin menționarea doar a textului legal ce prevede sancțiunea, ar putea contraveni garanțiilor specifice unei sancțiuni penale, astfel cum a fost calificată în jurisprudența C.E.D.O. ... 32. În cauză, agentul constatator a dispus aplicarea amenzii ca sancțiune principală, precum și măsura tehnico-administrativă a reținerii permisului de conducere prin bifarea căsuței corespunzătoare, fără a mai menționa în mod expres și sancțiunea complementară a suspendării exercitării dreptului de a conduce. ... 33. Măsura reținerii permisului de conducere reprezintă o măsură tehnico-administrativă, conform art. 97 alin. (1) lit. a) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 195/2002, distinctă de măsura complementară. Prin urmare, este discutabil dacă, fiind luată măsura reținerii permisului de conducere, s-ar putea considera aplicată sancțiunea complementară a dreptului de a conduce. ... 34. În ce privește posibilitatea instanței de a invoca din oficiu nelegalitatea aplicării sancțiunii complementare, instanța de trimitere amintește Decizia în interesul legii nr. XXII din 19 martie 2007, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție - Secțiile Unite, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 833 din 5 decembrie 2007. ... 35. Instanța de trimitere apreciază că, chiar dacă în considerentele acestei decizii se face referire la nulitățile absolute reglementate de art. 17 din Ordonanța Guvernului nr. 2/2001, aceasta nu înseamnă că nu există și alte dispoziții în acest act normativ a căror nerespectare să atragă nulitatea absolută a procesului-verbal de contravenție (cum ar fi, de exemplu, art. 10, conform căruia sancțiunea se aplică pentru fiecare contravenție, menționarea unei singure sancțiuni pentru ambele contravenții ducând la anularea procesului-verbal de contravenție). ... 36. Un asemenea caz poate fi considerat și art. 21 din Ordonanța Guvernului nr. 2/2001, acesta conținând o dispoziție imperativă ce ocrotește un interes public și a cărei nerespectare ar atrage nulitatea absolută a procesului-verbal de contravenție. ... 37. Referitor la posibilitatea invocării din oficiu a acestei nelegalități, instanța de trimitere apreciază că, din coroborarea dispozițiilor art. 482 din Codul de procedură civilă și art. 34 din Ordonanța Guvernului nr. 2/2001, s-ar putea deduce că instanța de apel este abilitată să verifice, din oficiu, legalitatea procesului-verbal de contravenție în ceea ce privește aplicarea sancțiunii complementare. ... ... ...