Decizia ÎCCJ nr. 57/2017 (HP)Punctul V

V. Punctul de vedere al completului de judecată care a formulat sesizarea A. Cu privire la admisibilitatea sesizării 16. Instanța de trimitere a apreciat că sunt îndeplinite cerințele prevăzute de art. 519 din Codul de procedură civilă, reținând următoarele: chestiunea de drept este ridicată în cursul judecății în fața unui complet al tribunalului, învestit cu soluționarea cauzei în ultimă instanță, de lămurirea ei depinde soluționarea pe fond a apelului și este nouă, nefăcând obiectul unui recurs în interesul legii în curs de soluționare și nefiind, deja, lămurită de Înalta Curte de Casație și Justiție printr-o hotărâre pronunțată într-un recurs în interesul legii sau într-o altă cerere de hotărâre preliminară, noțiunea de „soluționare pe fond“ trebuind înțeleasă în sens larg, incluzând nu numai problemele de drept material, ci și pe cele de drept procesual, cu condiția ca de rezolvarea acestora să depindă soluționarea pe fond a cauzei. ... 17. S-a arătat, de asemenea, că chestiunea de drept este una veritabilă, vizând, în esență, problema raportului dintre două dispoziții legale aparent contradictorii, respectiv dacă, în cazul unor contravenții care au fost inițial cercetate ca infracțiuni, cum este speța de față, au aplicabilitate dispozițiile art. 13 alin. (3) din Ordonanța Guvernului nr. 2/2001, care prescriu aplicarea sancțiunii contravenționale în termen de un an de la data săvârșirii/constatării faptei, sau cele ale art. 30 alin. (3) din același act normativ, care stabilesc un termen de 6 luni pentru aplicarea sancțiunii, care curge de la data sesizării organului constatator, fără a stabili alte derogări. ... ... B. Cu privire la chestiunea de drept ce formează obiectul sesizării 18. În opinia instanței de trimitere, prevederile art. 13 alin. (3) teza a doua din Ordonanța Guvernului nr. 2/2001 sunt derogatorii de la cele ale art. 13 alin. (1) din același act normativ, care reprezintă norma generală, și se aplică în cazurile în care organul de urmărire penală este sesizat cu cercetarea unei fapte care, mai întâi, este urmărită ca infracțiune, stabilindu-se, ulterior, de către procuror că ea ar putea constitui contravenție, astfel încât se prescrie aplicarea sancțiunii contravenționale în termen de un an de la data săvârșirii faptei; în cazul de față, fiind vorba despre o contravenție continuă, termenul de un an curge, potrivit art. 13 alin. (2) din Ordonanța Guvernului nr. 2/2001, de la data epuizării ei; „sesizarea“ la care fac referire dispozițiile legale fiind sesizarea adresată organului de urmărire penală, prin plângere sau denunț, ori autosesizarea acestuia din oficiu. ... 19. Această reglementare are în vedere, așadar, ipoteza în care acțiunea de constatare a faptei contravenționale și încheiere a procesului-verbal de contravenție pornește de la organul de cercetare sau urmărire penală, indiferent dacă acesta se sesizează din oficiu sau este sesizat de o altă persoană, cu excepția sesizării organului constatator al contravenției. Pentru această ultimă variantă, sunt prevăzute dispozițiile art. 30 alin. (2) și (3) din Ordonanța Guvernului nr. 2/2001, care stabilesc un termen de 6 luni pentru aplicarea sancțiunii, care curge de la data sesizării organului constatator de către organul de urmărire penală, aceste prevederi aplicându-se doar în cazul în care persoana împuternicită să aplice sancțiunea contravențională sesizează organul de urmărire penală și, ulterior, se stabilește de către procuror că ea ar putea constitui contravenție, iar acesta, la rândul său, trimite actul de sesizare înapoi la organul în drept să constate contravenția, pentru ca acesta să încheie procesul-verbal. ... 20. Deci ipoteza prevăzută de art. 30 alin. (2) și (3) din Ordonanța Guvernului nr. 2/2001 pornește de la acțiunea organului competent să aplice sancțiunea contravențională, așa cum prevede art. 30 alin. (1) din același act normativ, și se încheie tot la acțiunea acestuia. ... 21. Concluzionează instanța de trimitere că dispozițiile art. 30 alin. (2) și (3) din Ordonanța Guvernului nr. 2/2001 se aplică doar în cazul în care persoana împuternicită să aplice sancțiunea contravențională sesizează organul de urmărire penală, nu și în cazul în care organul de urmărire penală se sesizează din oficiu cu cercetarea unei fapte, care mai întâi este urmărită ca infracțiune și ulterior s-a stabilit de către procuror că ar putea constitui contravenție, situație în care sunt aplicabile prevederile art. 13 alin. (3) teza a doua din același act normativ. ... ... ...